8 Calculul economic
Argumentul lui von Mises menționat mai sus a fost formulat în contextul clasicei dispute referitoare la posibilitatea planificării.
Este un argument remarcabil, care are însă semnificații mai ample.26
Tocmai aceste semnificații mai profunde ne interesează aici.
De aceea vom încerca să reconstruim pe scurt, în termeni cât mai generali, argumentul lui Mises.
Punctul de plecare îl reprezintă natura "subiectivă" a valorilor.
Evident că este posibilă o interpretare psihologică a acestui caracter subiectiv al valorii.
Fără a intra în detaliile filiației istorice a ideii și în interpretarea unor texte ale lui Mises, versiunea pe care o adoptăm aici este cea nepsihologică.
Acțiunea umană este un obiect formal.
De aceea, analiza ei are un caracter apriori.
Obiectele formale se deosebesc de cele istorice.
Un calendar, cum este cel gregorian, este un obiect istoric.
Chiar dacă ține cont de mișcarea soarelui, convențiile sale au un pur caracter istoric.
Am putea lua, de pildă, drept an unu cu totul altă dată de referință.
Lucrul acesta este evident dacă facem o comparație cu calendarul introdus de revoluționarii francezi.
Dacă privim lucrurile strict din punctul de vedere al acțiunilor (nu al interacțiunilor !), obiectul formal care este acțiunea umană are un caracter structural.
Nu putem identifica nici un fel de trăsături cantitative.
Putem vorbi despre ierarhizarea, de pildă, de către indivizi, a acțiunilor.
Aceasta generează implicit o ierarhie valorică, dar nu și cantități atașate valorilor respective.
În sensul acesta este ceva "subiectiv".
Este vorba deci de o trăsătură pur structurală atașată unui punct anume.
Pur și simplu, valoarea este valoare pentru un individ la un moment dat.
Dacă privim situația din perspectiva interacțiunilor, lucrurile se schimbă.
După cum am văzut, pe baza cunoașterii de care dispun, unii despre alții, indivizii pot să-și restructureze ierarhiile de acțiuni, în cadrul unei organizații.
Dar această restructurare are limitele ei.
Societatea nu se poate transforma într-o unică organizație.
Indivizii și organizațiile trebuie să facă schimburi.
Când schimburile sunt complexe, este imposibil ca ele să se bazeze pe cunoașterea reciprocă a preferințelor partenerilor.
Aici este nevoie de parametri cantitativi atașați bunurilor și serviciilor.
Parametrii cantitativi sunt introduși cu ajutorul banilor.
Cheia argumentului lui von Mises intervine în acest punct.
Banii permit introducerea reperelor cantitative (prețurile exprimate în bani).
Lucrul acesta nu este posibil însă decât pe o piață, dotată cu un set de instituții specifice.
De altfel, argumentul lui Mises nu este greu de înțeles dacă ne gândim că orice alt mod de a fixa prețurile ar fi "subiectiv", în sensul formal, nepsihologic al termenului.
Ar fi făcut din punctul de vedere al preferințelor unui individ sau al preferințelor unei organizații.
O dată ce există prețuri exprimate în bani, indivizii și organizațiile pot calcula în termeni monetari.27 Eficiența capătă un sens operațional simplu: fiind dat un buget b, orice acțiune este eficientă dacă executarea ei implică mai puține cheltuieli decât venituri.
Cu alte cuvinte, după executarea acțiunii respective bugetul b crește.28
Argumentul acesta devine deosebit de puternic dacă-l privim din perspectiva imposibilității de a introduce proprietăți cantitative în alt mod decât cu ajutorul pieței.
Evident, pe de o parte, orice sistem de planificare fără piață este imposibil.
Dar și orice încercare de planificare folosind simulări ale pieței se lovește de problema modificării instituțiilor.29
Chiar și atunci când problema nu este cea a planificării, argumentul lui Mises este cât se poate de semnificativ.30
Importanța lui decurge din limita pe care o trasează între obiectele formale cu proprietăți structurale și cele care au și proprietăți cantitative.
Când proprietățile sunt structurale, putem opera doar o analiză conceptuală a ideii de eficiență.
Când se adaugă și proprietăți cantitative, se pot face calcule cu privire la eficiență.31