5 Perspectiva economică
Există trei elemente de bază ale perspectivei economice, cel puțin din punctul de vedere care ne interesează aici, cel al acțiunilor și regulilor.
Primul este legat de ierarhizarea acțiunilor.
Al doilea privește ceea ce este dispus să facă un individ pentru ca alții, la rândul lor, să execute o acțiune.
Al treilea moment este legat de calculele făcute pentru a vedea care sunt pierderile și care sunt câștigurile generate de acțiunile întreprinse.
Valoarea
Să zicem că, la un moment dat, un individ x are un set de oportunități de acțiune.
Prin definiție, acțiunile din setul dat se exclud una pe alta.
Prin urmare, simplul fapt că individul x execută o acțiune dă la iveală o ierarhie a preferințelor.
Evident, faptul că a întreprins o acțiune nu arată decât că, la momentul dat, acțiunea respectivă este prima în top.
Dacă ea ar lipsi însă din setul de oportunități, ar fi însă altă acțiune prima în top și așa mai departe.
Ce se întâmplă însă dacă individul x bea cocteiluri din sucuri de fructe.
Ar putea, de pildă, să amestece suc de portocale cu suc de ananas.
Să zicem că are deja jumătate de pahar de suc de portocale.
Ce înseamnă că, în acest moment, prețuiește mai mult sucul de ananas decât cel de portocale? Dacă preferă să adauge doar un sfert de pahar de ananas mai degrabă decât o jumătate de pahar de suc de portocale, atunci prețuiește mai mult ananasul.
Se observă ce important este că totul este raportat la un moment dat, precum și posibilitatea de a varia cantitățile de suc.
Am putea discuta în termeni de "un pic de suc".
Cu alte cuvinte, la limită, se poate adăuga o cantitate foarte foarte mică de suc.
Istoricește, modul acesta de a vedea lucrurile a fost foarte important în revoluția marginalistă din secolul al XIX-lea.
Astfel au fost depășite dificultăți de genul raportării apei la diamante.
Nu este vorba ca individul x să raporteze toată apa din lume la toate diamantele din lume.
Dacă este în deșert, fără apă, cu o grămadă de diamante lângă el, evident că are sens să ne închipuim că ar prefera o cană de apă unei pungi de diamante.
Cum, în mod obișnuit, am cana de apă, dar nu am diamante, un diamant în plus este de preferat unei mari cantități de apă.
Revoluția marginalistă a stârnit reacții critice acerbe.
Una dintre ele este cea a lui Veblen 9.
Critica lui Veblen este importantă mai ales pentru că a fost făcută din perspectiva rolului instituțiilor în condiționarea alegerilor individuale.
Ce se întâmplă dacă, revenind la paharele cu suc, individului x îi este indiferent dacă bea o combinație de trei sferturi suc de portocale și un sfert de cană de suc de ananas sau jumătate de cană de suc de ananas combinat cu un sfert de cană de suc de portocale? Care acțiune ar mai fi în topul preferințelor sale? S-ar părea că nu avem un concept de indiferență.
Avem totuși unul dacă reiterăm alegerea: se menține același set de oportunități, iar x execută ba o acțiune, ba alta - sau, în orice caz, la un număr considerabil de reiterări se echilibrează alegerile făcute.
Este ca și cum ar da cu banul în momentul în care acționează.
O parte dintre marginaliști au dezvoltat un întreg aparat matematic special construit pentru a surprinde indiferența.10 Acest aparat este acceptat de ceea ce se numește "curentul principal" din gândirea economică, dar este respins de curentele alternative, cum ar fi școala austriacă.
Membrii școlii austriece nu acceptă, de regulă, folosirea matematicii în economie.
Chestiunea utilizării matematicii în economie este colaterală din punctul de vedere care ne interesează pe noi aici.
Ceea ce voiam să subliniem este momentul de ierarhizare a acțiunilor care intervine când un individ este confruntat cu un set de oportunități.
Iar această ierarhie pune în evidență valoarea, pentru individul respectiv, la momentul dat, a unei acțiuni sau a alteia.11
Cum, în cele ce urmează, vom vorbi despre reguli care constrâng acțiuni, este mai puțin important dacă putem sau nu extinde considerațiile de mai sus asupra bunurilor ca atare.
De asemenea, nici detaliile concepției despre utilitatea marginală nu joacă un rol deosebit.
Important este că pot fi depășite în modul arătat mai sus dificultăți de ridicate de întrebări de genul celei privitoare la valoarea apei și a diamantelor.
Ceea ce este reținut este un prim moment al unei concepții despre acțiunea umană.
Valoarea este dată în această concepție de ierarhizarea acțiunilor.12
Se poate lesne constata contrastul cu un utilitarism mai vechi, care ar formula ideea de valoare ca utilitate în termenii satisfacției sau chiar al plăcerii pe care o resimt indivizii.13
Concepția adoptată aici, cea a analizei economice, am putea spune că este cu adevărat formală.14
Este vorba despre o formă pe care o îmbracă orice acțiune pe care ar putea-o concepe vreodată cineva.
Totdeauna vor exista oportunități de acțiune și o ierarhie a acestor acțiuni.
Prețul
Când am încercat să reconstruim modul de a vedea valoarea din punct de vedere economic, ne-am bazat pe ideea de ierarhizare a acțiunilor unui singur individ la momente de timp date.
Putem face acum un pas mai departe: următoarea reconstrucție ia în considerare interacțiunile.15
Ideea de interacțiune este cât se poate de simplă aici: ceea ce face individul x are o legătură cu ceea ce întreprinde individul y.16
Acțiunile lor nu sunt paralele, ci una are loc dacă are loc cealaltă.
Interacțiunile sunt foarte importante de îndată ce examinăm o idee precum cea de preț.
Din nou, exemplele simple par cele mai potrivite pentru a explica modul de abordare a conceptului de preț.
Să zicem că individul x vrea să se tundă, dar nu știe cum să procedeze.
În schimb, individul y poate executa acțiunea de tundere a lui x.
Ce înseamnă că x plătește un preț lui y pentru a fi tuns? Individul x face pur și simplu ceva pentru y.
Dacă y este foarte generos, atunci acțiunea lui x este nulă (nu face nimic).
Altfel, x trebuie să ofere ceva.
Pentru amuzament, putem presupune că y are o pisică persană, pe care nu știe cum să o tundă.
Este vară, cald și pisica persană suferă; y ar vrea să o ajute.
Așa că este dispus să accepte prețul pe care-l plătește x.
Banii nu fac decât să rezolve problema care ar apărea mai sus, dacă x și y nu ar avea cum să-și facă servicii reciproce.
Moneda permite ca orice indivizi să poată să-și facă servicii reciproce.
Simetria din exemplul de mai sus se păstrează însă.
Nu doar individul x plătește un preț.
Individul y, pentru a obține suma de bani, trebuie să plătească și el un preț.
De ce ar proceda la schimburile de mai sus indivizii x și y? Ideea utilitaristă de valoare, așa cum a fost prezentată mai sus, joacă un rol esențial în înțelegerea schimbului.
Să zicem că individul x schimbă a (un serviciu, un bun) contra b (un alt serviciu, un alt bun) oferit de y.
Din perspectiva lui x, b valorează mai mult decât a.
Din perspectiva lui y, a valorează mai mult decât b.
Prin schimb, câștigă amândoi.
Ce s-ar întâmpla, filosofic vorbind, dacă am adopta punctul de vedere după care schimbul este sau trebuie să fie unul de servicii sau bunuri cu valori echivalente? Valorile acestea ar putea fi date, de pildă, de munca socialmente necesară pentru a produce bunul sau serviciul respectiv.
De ce ar mai schimba însă între ei x și y pe a și b? Este imperios necesar să introducem un concept de nevoie.
Nevoile lui x și y sunt diferite.
Individul x, în exemplul de mai sus, are nevoie să se tundă.
Chiar dacă schimbă servicii sau bunuri cu valori egale, acestea satisfac nevoi diferite.
Individul x poate să aibă nevoia de a se tunde, în vreme ce y are nevoie să economisească bani.
Logica schimbului de echivalente ne împinge limpede către introducerea unei laturi complementare a valorii: satisfacerea unor nevoi.
Mai mult decât atât, această concepție despre acțiune, valoare și preț nu mai este una formală, în sensul în care vorbeam despre acest lucru în cazul utilitarimului modern.
Putem vorbi despre o concepție orientată către un conținut.
Miezul acestui conținut este dat de către ideea de nevoie umană.17
Eleganța concepției formale rezidă în asumarea unui set minim de presupuneri cu privire la natura umană.
Dacă optăm pentru abordarea neformală a acțiunii ar trebui să lămurim conceptul de nevoie umană.
Problema nu este doar că acest concept s-ar putea să fie lipsit de orice noimă, ci și aceea că eleganța construcției teoretice este ruinată.
Revenind la ideea de preț, am putea nota că prezentările de manual introduc curent ideea unei constrângeri bugetare.
Astfel individul poate plăti un un preț, în limitele unui buget dat.
Noi am preferat aici perspectiva, care ni se pare fundamentală, cea a interacțiunilor dintre indivizi.
În acest context, pentru a obține ceva, trebuie să plătești un preț (altora).
Formal, acest preț ar putea fi și nul.
Conceptul însă de preț tot își oricum rolul său.
La urmă, dar nu de cea mai mică importanță, este ideea - tot din perspectiva utilitaristă formală - că orice schimb (neforțat) aduce câștiguri ambelor părți.
Aceasta este o proprietate a schimbului imposibil de conceput din perspectiva conținutistă, care trebuie să accepte existența unor nevoi, pe care le satisfac bunurile și serviciile.
Costul
Să revenim acum puțin la un individ x și setul său de posibilități de acțiune la un anumit moment de timp dat.
Evident, unele acțiuni pot fi combinate.
Ca și individul x, eu pot să scriu acest text în timp ce ascult muzica barocului.
Ce oportunități de acțiune sunt însă jertfite? Evident, nu pot să scriu în același timp în biblioteca de acasă și să fac cumpărături la supermarket.
Ideea de jertfă a unor oportunități de acțiune este la fel de limpede și dacă luăm în considerare nu numai constrângerile pe care ni le impune timpul, ci și constrângerile bugetare.
Aș vrea eu să plătesc multe prețuri, dar bugetul meu are limite.
Dacă am cumpărat o carte, am jertfit ceva (nu am luat un disc sau o cămașă și așa mai departe).
Oricât de bogat ar fi un individ x, bugetul său impune limite.
Formal este important că aceste limite există.
Revenind acum la ideea de set de oportunități de acțiune, formal este important că sunt jertfite în orice moment posibilități de acțiune.
Chiar dacă nu fac absolut nimic (acțiunea mea este, la limtă, nulă, vidă de orice conținut), tot jertfesc oportunități.
Aș fi putut face multe lucruri în momentul respectiv.
Formal vorbind, aceste oportunități jertfite se numesc cost de oportunitate.
În ciuda denumirii înșelătoare, costul de oportunitate este un mod de a vedea costul, nu un tip de cost.
Noi am pus accentul pe caracterul formal al acestui mod de a vedea acțiunea umană.
În sens formal, orice acțiune umană are un cost, în sensul că sunt jertfite posibilități de acțiune.
La prima vedere, toată ideea aceasta de cost are un aer banal.
Așa și stau lucrurile dacă ne plasăm în perspectiva unui singur individ, la un moment dat.
Ceea ce face individul îi aduce, fără probleme un beneficiu.
Individul execută acțiunea pe care o preferă și, prin definiție, ceea ce jerfește este mai puțin valoros.
Cineva ar putea fi poate tentat să însumeze oportunitățile jerfite și să se întrebe speculativ dacă suma acestora nu are o valoare mai mare decât acțiunea întreprinsă de individ.
Este imposibil însă să însumăm.
Dacă individul ar face o altă acțiune, atunci aceasta ar împiedica automat executarea restului acțiunilor și așa mai departe.
Iar orice acțiune ar întreprinde individul, alta decât cea din vârful ierarhiei, ar avea beneficii mai mici.
Oricât ar părea de banal acest mod de a vedea costurile și beneficiile, faptul că este strict legat de ierarhizarea valorică a oportunităților de acțiune are un mare avantaj din perspectiva ideii de constrângere.
O regulă care ar interzice executarea acțiunii din vârful ierarhiei implică un cost pentru individ.
Abia acum se vede poate mai bine de ce costul înseamnă oportunități jertfite.
Formal vorbind, el este dat, de altfel, de cea mai bună oportunitate jertfită.
Cu cât aceasta este mai sus în ierarhie, cu atât ea este mai mare.
De exemplu, eu nu fumez și beau foarte rar și foarte puțin alcool.
Pentru mine, regulile care restrâng