2 Acțiuni și opinii
Sistematic, acest studiu va folosi perspectiva formală asupra acțiunii.
Aceasta nu înseamnă că opiniile nu influențează acțiunile.
Noi ne concentrăm însă asupra unui sistem de distincții conceptuale.
Are sens să începem discuția despre aceste distincții de la nivelul formal.
De altfel, adeseori materialul empiric adunat despre opiniile oamenilor în legătură cu instituțiile privește, cum arătam mai sus, acțiunile unor organizații.
Uneori distincția dintre instituții și organizații este destul de evidentă.
Exemplul cel mai potrivit pare a fi cel al partidelor politice.
Instituția partidului politic ține de regulile de reprezentare a curentelor de opinie în politică.
Partidele politice ca atare sunt organizațiile.
Același lucru se poate spune despre firme sau sindicate.
În cazul instituției bisericii, problema este mai delicată.
A vorbi despre Biserică este ca și cum ai vorbi despre Partid în regimul comunist.
Ideea de instituție este complet obscură în acest caz.
Doar organizația pare să conteze.
Există deja adunat destul de mult material empiric pe tema instituțiilor, dar lipsa accentului pe distincția de mai sus îl face să fie destul de greu de interpretat.
Populația României, în deceniul trecut, avea încredere mai mare în Biserică și Armată.2
Justiția sau Poliția sunt însă suspecte în ochii opiniei publice.3
Lipsa de interes a cercetătorilor pentru opinia subiecților referitoare la regulile jocului (și nu la echipele care joacă) este sugestiv ilustrată de întrebări celebre cum sunt cea privitoare la direcția (bună sau greșită) în care merge țara.
În acest studiu, nu ne propunem nici un fel de încercare de unificare a cadrelor conceptuale ale studiilor centrate pe acțiune și ale celor orientate către opinii.
Aceasta nu înseamnă că opiniile nu ar juca un rol important în raport cu instituțiile.
Autori precum A.V.Dicey sau Milton Friedman au susținut cu tărie că opinia publică are un rol decisiv în schimbarea regulilor jocului.4