1 Formă și conținut în cazul acțiunilor
În această secțiune vrem să introducem două distincții importante: prima privește cercetarea acțiunilor în știința socială; a doua investigarea instituțiilor.
Ideea care stă în spatele primei distincții este relativ simplă dacă separăm încercările noastre de a desluși înțelesul unei acțiuni de cercetarea aspectelor care sunt independente de conținutul acțiunii.
Să zicem, că doi politicieni se întâlnesc și vorbesc unul cu altul.
Dacă punem întrebarea "ce au făcut?" din perspectiva conținutului acțiunii lor, atunci ne putem întreba dacă s-au sfătuit, dacă unul a exercitat presiuni asupra celuilalt, dacă au complotat împotriva cuiva și așa mai departe.
Toate aceste întrebări orientate către conținut încearcă să interpreteze acțiunile celor doi.
Un alt exemplu, ar putea fi cel al vânzării unei statuete care înfățișează un motan.
Este cumva, pentru cumpărător sau vânzător, motanul un zeu? Sau este cel mai obișnuit pisoi.
Au unul sau altul o părere bună despre statuetă sau despre motani și așa mai departe? Pentru a răspunde la asemenea întrebări ar trebui să înțelegem limba pe care o vorbesc cei doi, să le cunoaștem opiniile și să le interpretăm.
Am putea privi însă și altfel lucrurile.
Putem face abstracție de ceea ce reprezintă statuia motanului pentru cei doi.
Importantă ar fi doar prețuirea pe care i-o acordă și faptul că unul dintre ei este dispus să facă o anumită acțiune pentru a căpăta statueta.
Perspectiva aceasta asupra acțiunii o vom numi abordare formală și o vom pune în contrast cu cea orientată către înțelegerea conținutului acțiunilor.
Perspectiva formală asupra acțiunii cere, la rândul ei, o caracterizare a ideii de acțiune cât mai generală și independentă de ceea ce ar conferi un conținut sau altul acțiunii.
Acțiunile sunt schimbării ale stării lucrurilor realizate de către indivizii umani.
La limită, aceeași schimbare, ar putea fi realizată de diverși factori naturali.
De exemplu, vântul poate eroda o stâncă.
Omul ar putea face ceva extrem de asemănător.
În sens strict, acțiunile sunt însă numai cele înfăptuite de indivizii umani.
Formal, are deci importanță doar schimbarea stării de fapt.
Uneori se insistă asupra prezenței scopurilor în acțiunile oamenilor.
Pentru a interpreta acțiunea respectivă, scopul este desigur cât se poate de important.
Din punct de vedere formal, caracterul scopului respectiv și chiar prezența unui scop ca atare sunt mai puțin importante.
Uneori oamenii fac ceva din neatenție sau având cu totul alt țel decât cel atins din nebăgare de seamă.
După cum se va vedea în continuare, vom insista asupra prezenței unei ierarhii a acțiunilor indivizilor.
În fiecare moment, un individ poate executa o serie oarecare de acțiuni.
Nu poate înfăptui însă toate aceste acțiuni deodată.
De aici ideea ierarhizării acțiunilor respective.
Formal nu are importanță care sunt criteriile după care individul ierarhizează acțiunile sale.
Trecând acum mai departe, putem anticipa ideea că instituțiile sunt reguli care constrâng acțiunile.
Ca și acțiunile, instituțiile pot fi investigate din punctul de vedere al interpretării constrângerilor.
Opiniile indivizilor cu privire la rostul constrângerilor implicate de o instituție pot fi foarte diferite.
Din perspectiva abordării formale a acțiunilor, ceea ce interesează este efectul instituțiilor asupra acțiunilor indivizilor.
De exemplu, ierarhia acțiunilor pe care le poate executa un individ se va schimba, evident, sub impactul unei instituții.
În continuare, vom insista asupra unei distincții între organizații și instituții.
Adesea, în știința socială, când cercetarea este centrată pe efortul de surprindere a opiniilor oamenilor, sunt investigate opiniile oamenilor despre organizații, nu despre instituții.
Aici este operată o dublă distanțare, ca să spunem așa, în raport cu tipul de demers menționat mai sus.
Pe de o parte, este pus accentul pe o abordare de tip formal.
Pe de altă parte, instituțiile sunt tratate separat de organizații și, ca și în cazul acțiunilor, perspectiva este cea formală.