... doi.^0.1

A se vedea, de asemenea, mai jos discuţia despre problema instituţiilor iluzorii (la pagina ) pentru completarea argumentului privitor la simplele liste de instituţii.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... manualului.^0.2

Lucrarea pe care o recomandăm cu prioritate este David Friedman[11]. Dacă nu citiţi în limba engleză, parcurgeţi monografia lui Eggertsson[8], care este însă mai dificil de citit decât cartea lui David Friedman. Pentru a putea citi din Eggertsson[8] ar trebui să parcurgeţi şi o parte din materialul din Heyne[12].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... jos,^1.1

A se vedea secţiunea 1.1.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... instituţii''^1.2

Evident, expresia se referă la copiii care, neavând o familie care să aibă grijă de ei, sunt încredinţaţi unei ''instituţii'' de ocrotire.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... monopol.^1.3

Pentru logica organizaţiilor şi a grupurilor vezi nota despre Mancur Olson la pagina .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... sociale''^1.4

''Institutions are the humanly devised constraints that structure political, economic and social interaction''-- North[21, p.97].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

...instituţie-ca-organizaţie.^1.5

Convenţia aceasta este strict pentru limba română. În limba engleză, care este mult mai tolerantă cu imprecizia semantică, termenii pe care-i veţi întâlni constant sunt ''institution'' şi ''organisation''. În engleza folosită în ştiinţele sociale aceşti termeni au sensul precizat aici. În engleza obişnuită situaţia este, în esenţă, cea din limba română. Orice dicţionar amplu, Webster sau altul, vă poate confirma deosebirea dintre utilizarea obişnuită a acestor cuvinte şi cea din ştiinţele sociale.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... XVIII-lea.^1.6

Pentru o prezentare succintă a iluminismului scoţian şi o selecţie din textele sale fundamentale vezi Limitele puterii[14, pp.27-44].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... indivizi.^1.7

Termenul ''complex'' joacă un rol cheie în formularea principiului ordinii spontane. Structurile suficient de simple sunt, de regulă, rodul planurilor umane.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Hayek.^1.8

Pentru a avea o idee rapidă, dar precisă, despre concepţia lui Hayek cu privire la distincţia dintre o ordine creată în mod deliberat şi ordinea spontană se poate citi cu mult folos ''Tipuri de ordine în societate''[14, pp.134-173].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... North,^1.9

Vezi pagina  mai sus.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... sus.^1.10

Vezi pagina .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Schotter.^1.11

A se vedea Schotter[29].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... teoriile.^1.12

O discuţie foarte interesantă despre rolul definiţiilor o găsiţi în Popper[26, vol.1, pp.46-49]. Noi încercăm să evităm ceea ce Popper numeşte ''esenţialism metodologic''.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... precise.^1.13

A se vedea şi secţiunea 4.1.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... carte.^1.14

''Unde nu există lege, ci fiecare face după cum crede că este corect, există prea puţină libertate reală'' scrie şi pe semnul de carte al Regulilor lui Robert[27]. Cartea lui Henry M. Robert (1837-1923) este faimoasă în SUA. Prima ediţie a apărut în februarie 1876. Ediţia a 9-a, cea care este menţionată în bibliografia manualului, are $706$ pagini. Este cartea de căpătâi în cazul dezbaterilor la orice nivel, de la parlament până la asociaţiile voluntare care compun celebra societate civilă americană.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... morală.^1.15

A se vedea studiul lui Steve Pejovich, ''Karl Marx, property rights school and the process of social change'', Kyklos 35(3):383-397 (1982). Pejovich defineşte instituţiile ca norme juridice şi convenţii care apar în condiţiile existenţei bunurilor rare (p.384). Pejovich distinge între generarea exogenă şi cea endogenă a structurilor instituţionale. Instituţiile sunt modificate endogen atunci când oamenii, pentru a fructifica noi oportunităţi, schimbă structurile instituţionale. În interpretarea lui Pejovich, Marx oferă o explicaţie în termenii endogenezei pentru schimbarea structurilor instituţionale. Marx, apreciază însă Pejovich, dispunea de instrumente analitice rudimentare (p.394). El combină ideea generării endogene a instituţiilor cu o viziune de sorginte hegeliană despre stadiile evoluţiei istorice. Rezultatul este o viziune naivă despre legi ale istoriei care nu ar determina trecerea de la un stadiu la altul.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... stricte.^1.16

Pe lângă Popper[26], o lectură extrem de instructivă pe această temă o constituie cartea lui Friedrich A. Hayek, The Counter-Revolution of Science (Indianapolis: LibertyPress, 1979).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... manualului.^1.17

Vedeţi capitolele 10 şi 11.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... rezolvăm?^2.1

Inclusiv, de pildă, presupoziţiile celor două întrebări dinainte.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... actuali.^2.2

Regulile unui robot, ca şi ale noastre de altfel, au o formă simplă. Ele sunt o pereche de forma ''condiţii --> acţiune''. Dacă este îndeplinită condiţia, atunci se trece la acţiune. Atâta doar că noi ''ne gândim'' la ceea ce facem, reflectăm, medităm la implicaţiile de ordin etic.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

...telos.^2.3

A se vedea, de pildă, ce spune Strauss despre legătura dintre dreptul natural şi o viziune teleologică asupra universului în [30, p.7].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... scop''^2.4

A se vedea Francis E. Peters, Termenii filozofiei greceşti (Bucureşti: Humanitas, 1993), p.269. Este recomandabil să folosiţi acest dicţionar sau unul similar pentru a lămuri termeni filosofici greceşti.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... excelenţei.^2.5

A se vedea Strauss[30, p.128].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

...politeia.^2.6

A se vedea Strauss[30, p.135].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... societăţi''^2.7

A se vedea Strauss[30, p.136]. În engleză, el traduce ''politeia'' prin regime. Politeia, după cum se vede, nu specifică un set de reguli, nu ne indică un set de instituţii ale unei societăţi. Dacă vorbim însă despre Ancien Régime în Franţa, ne facem o idee despre sursa sau ''fondul spiritual'' din care provin instituţiile unei perioade din istorie.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... viaţa.^2.8

Vezi Strauss[30, p.144].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... cerinţe.^2.9

Cf. Strauss[30, p.141].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... democraţia.^2.10

Momentele esenţiale ale acestei viziuni cu privire la instituţii sunt sintetizate în Strauss[30, pp.142-143]. Strauss era unul dintre acei mulţi intelectuali de elită din Germania care au emigrat, în contextul ascensiunii nazismului, în SUA. Influenţa în patria lor adoptivă a acestor gânditori avea să fie colosală. Ei au contribuit nu doar la aducerea universităţilor din SUA în fruntea centrelor academice ale lumii, ci au oferit idei în care publicul american a găsit o interpretare atrăgătoare a propriului lor mod de viaţă. Viziunea lui Strauss poate fi înţeleasă, de pildă, ca un mod filosofic de a teoretiza sistemul politic al SUA. Din perspectiva clasică a lui Strauss, SUA nu sunt o democraţie, ci o întruchipare a regimului mixt. S-ar putea să vă întrebaţi unde ar trebui să căutăm monarhul? Ipoteza care pare mai credibilă este că monarhul este Chief Justice, nu preşedintele. Acesta prezidează un consiliu care nu este doar tribunalul suprem al SUA, ci şi un for cu puteri legiuitoare. În sistemul juridic din SUA, Curtea Supremă poate crea şi răsturna precedente. Acestea sunt, la rândul lor, izvor de drept. Este mai puţin limpede unde ar trebui să căutăm aristocraţia. Se prea poate ca ea să nu fie în lumea sistemului judiciar sau a politicii, ci în aceea a afacerilor. Elemente ale ei pot fi regăsite cu siguranţă în toate cele trei lumi. Monarhia şi aristocraţia sunt completate de sistemul democratic care oferă poporului posibilitatea să voteze pentru oamenii şi ideile pe care le agreează.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... pasiunile.^2.11

La Hobbes, apreciază Strauss, dreptul natural este dedus din ''cea mai puternică dintre toate pasiunile'' (Strauss[30, p.180]); teama de ''moarte ia locul telos-ului'' (Strauss[30, p.181]).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... înţelepciunea.^2.12

Vezi Strauss[30, p.225].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... logică.^2.13

O puteţi găsi şi în [16, p.76], într-un context în care Popper vorbeşte despre ea ca fiind ''schema lui evoluţionistă''.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

...).^2.14

În ştiinţele empirice această eliminare a erorilor se face prin testarea cât mai dură a teoriei.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... societăţi.^2.15

Citiţi pasajele din Popper[26, vol.1, p.148] relevante pentru această idee.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... indivizilor.^2.16

Popper caracterizează în felul următor terminologia pe care o foloseşte: ''societatea magică, tribală sau colectivistă va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă'' (Popper[26, vol.1, p.198]). Imediat înaintea acestui pasaj Popper reliefează importanţa responsabilităţii personale pentru deciziile luate, în societatea deschisă. În societatea închisă, acţiunile nu se fac în nume personal, ci în numele unei colectivităţi.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... expert.^2.17

Vezi dialogul Protagoras 319b-d.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... ei.^2.18

Popper a menţinut în mod clar această poziţie până la sfârşitul lungii sale vieţi. Într-un text scris în 1993 el se pronunţă împotriva autorităţii experţilor -- vezi Karl Popper, The Myth of the Framework (Londra: Routledge, 1994), pp.IX-X (cartea este tradusă şi în limba română cu titlul Mitul contextului).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... doboare.^2.19

Atenţie la faptul că aici este vorba despre o chestiune de principiu. Este totuna cu a spune, de exemplu, că nimeni nu-ţi va cere un atestat de fizician pentru a publica în revista de fizică X. Evident, cei cu o pregătire de fizician şi cu experienţă în cercetare sunt mai apţi probabil să reziste valului de critici care-i aşteaptă din partea recenzenţilor şi, eventual, a cititorilor.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... societăţi.^2.20

Citiţi în Popper[26, pp.182-193] critica la adresa ingineriei sociale holiste.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... firmelor.^3.1

Vezi secţiunea 11.1.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Coase^3.2

Ronald Coase, ''The Lighthouse in Economics'', Journal of Law and Economics 17: 357-376 (octombrie 1974) a documentat, pe baza exemplelor istorice, posibilitatea existenţei farurilor private.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... casei).^3.3

O aplicaţie cu adevărat semnificativă pentru instituţii a acestei idei o puteţi vedea în capitolul 5.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Rothbard.^3.4

Cartea lui Rothbard[28] este unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestei transplantări a şcolii austriece în SUA.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... principal^3.5

În limba engleză se spune mainstream pentru această direcţie dominantă a gândirii neoclasice.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... matematic.^3.6

Este cazul, de pildă, al lui David Friedman.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... instituţională.^3.7

A se vedea, în acest sens, enciclopedia de analiză a dreptului[4]. În ea veţi găsi articole şi despre opţiunile publice, despre şcoala austriacă şi orice alte teorii relevante pentru analiza instituţiilor.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... instituţiilor''.^4.1

În limba engleză teoria alegerii raţionale se zice ''rational choice theory''. Este un termen pe care-l veţi întâlni adesea şi care se referă la ceea ce am numit aici ''nucleul dur al teoriei sociale'', formulat în maniera modului de a gândi. Este termenul preferat de către un autor deosebit de important pentru teoria instituţiilor, Gary Becker. Parcurgerea operei lui Gary Becker presupune însă temeinice cunoştinţe în materie de matematică şi, din acest motiv, în manualul de faţă, nu am făcut trimiteri la scrierile lui Gary Becker.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... capitol^4.2

Capitolul 3 din Peters[25, pp.43-62].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... beneficii.^4.3

Citiţi anexele pentru a înţelege termeni precum ''cost'' şi ''beneficiu'' ca pe nişte termeni tehnici. Fiţi atenţi la faptul că orice acţiune a unui individ înseamnă implicit o opţiune pentru o posibilitate de acţiune dintr-un set de oportunităţi. Este astfel pusă în evidenţă o preferinţă. Teoria acţiunii raţionale presupune revelarea preferinţelor doar de către acţiuni, nu şi de către opinii.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... raţionale,^4.4

Observaţi folosirea foarte specială a termenului ''raţional''. În mod obişnuit, raţionale sunt doar preferinţele noastre; cele excentrice sunt iraţionale. În teoria acţiunii raţionale, nu preferinţele sunt raţionale sau iraţionale; raţionalitatea este conferită de urmărirea eficienţei.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Peters,^4.5

Vezi Peters[25, p.61].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... metodologic,^4.6

Vezi Peters[25, pp.13-14].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... graduală.^4.7

Vezi Peters[25, p.97], unde el exprimă opinia că studiile sociologice dedicate instituţiilor nu diferă clar de cele consacrate organizaţiilor. El menţionează totuşi posibilitatea, sugerată de către North şi alţi autori, de a distinge între echipele angajate într-un joc şi regulile jocului. Regulile jocului reprezintă instituţia (vezi Peters[25, p.106].).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Olsen.^4.8

James G. March şi Johan P. Olsen, ''The New Institutionalism: Organizational Factors in Political Life'', The American Political Science Review 78 (3): 734-749 (septembrie 1984) este articolul în care cei doi autori au sintetizat viziunea lor asupra instituţionalismului.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... deschisă.^4.9

Ideea se găseşte în Popper[26, vol.1, p.201].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Popper.^4.10

A se vedea în special Popper[26, vol.1].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... reflecţie.^4.11

Pentru a extrage informaţiile care urmează noi am folosit Chronique de l'humanité (Paris: Editions Jacques Legrand, 1986). Puteţi folosi însă orice sursă similară pentru a întregi spectrul exemplelor de instituţii de care dispuneţi.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... 1959,^4.12

Anul congresului de la Bad Godesberg, când social-democraţii germani au renunţat oficial la marxism.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Lilie.^4.13

După Maddox şi Lilie[15, p.5]. Termenii care apar în original pentru primele două categorii sunt ''liberal'' şi ''libertarian''.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... dreapta-stânga.^4.14

Vezi Jack E. Holmes, Michael J. Engelhardt, Robert E. Elder, American Government (New York: McGraw-Hill, 1991). Am preluat distincţia dintre reglementare economică-reglementare morală din portretul făcut de către autori lui David Stockman (p.14). Cartea adaugă la liberalism, libertarianism, populism şi conservatorism, care sunt considerate perspective cu rădăcini americane, şi marxismul, care nu a prins însă rădăcini în SUA, în afara lumii academice.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... clădirilor.^4.15

Exemplul reprezintă o adaptare a unui experiment imaginar celebru, construit de Gilbert Ryle în cartea sa The Concept of Mind (Harmondsworth: Penguin Books, 1963), pp.17-18. Ryle numeşte ''greşeală categorială'' folosirea inadecvată a unor calificative precum albastru sau roşu. O clădire ar putea fi vopsită în roşu sau albastru, dar o organizaţie este ''roşie'' sau ''albastră'' în cu totul alt sens.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... emoţionale.^5.1

Nu citiţi, de asemenea, lucrări despre democraţie care sunt, ca să zic aşa, ''la limita şarlataniei'' pentru că autorii lor nu folosesc decât cultura lor în alte domenii decât analiza instituţională.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... XX-lea.^5.2

Mancur Olson a murit în 1998, la vârsta de 66 de ani.Cartea care l-a făcut celebru, The Logic of Collective Action, a fost publicată mai întâi în 1965 şi apoi în ediţie revăzută (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1971). Olson explică în ea formarea grupurilor şi organizaţiilor. Olson a combătut ideea că indivizii sau membrii unui grup ar acţiona în mod colectiv din instinct sau doar pentru că au un interes comun. Organizaţiile au drept scop, pentru Olson, promovarea intereselor membrilor lor, dar cheia înţelegerii organizaţiilor constă în sesizarea implicaţiilor interacţiunilor dintre interesele colective şi cele individuale. În cazul grupurilor, Olson vorbeşte despre bunuri colective, nu despre bunuri publice, dar sensul este acelaşi. Nu întotdeauna un bun colectiv este însă produs, chiar dacă toţi membrii grupului au interesul să-l producă. Olson face o analogie cu pieţele: firmele din acelaşi domeniu au interesul comun ca preţul să fie cât mai mare; ele sunt însă în relaţii de rivalitate când este vorba despre volumul producţiei. Dacă piaţa este competitivă, firmele nu se vor coaliza pentru a impune un preţ ridicat şi nu vor obţine bunul lor colectiv. În schimb, dacă într-un grup există un individ care obţine un beneficiu dacă-şi furnizează bunul colectiv, atunci acest bun va fi produs. Furnizarea de bunuri colective depinde, de asemenea, de dimensiunile grupului. Grupurile mici tind să fie mai eficiente şi mai active.

O altă carte a lui Olson care a avut un puternic impact este dedicată unei organizaţii de un tip aparte, statul. Pentru versiunea în limba română v. Creşterea şi declinul naţiunilor (Bucureşti: Humanitas, 1999). O temă tulburătoare a acestei cărţi este scleroza grupurilor care se află în fruntea unei ţări. Cartea publicată postum, Power and Prosperity: Outgrowing Communist and Capitalist Dictatorships (New York: Basic Books, 2000), dezvoltă temele despre care vom vorbi şi aici, în special ideea că tiranii stabili au interesul să dezvolte economia ţării. Aceasta ar explica, de exemplu, de ce tirania stalinistă a durat atât de mult. Marea problemă este că regimurile staliniste s-au prăbuşit din pricina sclerozei grupurilor conducătoare, dar aceste grupuri au preluat controlul asupra proceselor de tranziţie la economia de piaţă.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... matematic.^5.3

A se vedea Olson[22].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... acţiune.^5.4

Să nu credeţi cumva că modul acesta de a gândi este unanim adoptat în ştiinţele sociale. Un cunoscut specialist în ştiinţele politice îmi spunea odată că nu poţi trata la fel o bancă şi un bordel. Chiar dacă avea în vedere uzualele judecăţi de ordin moral despre cele două tipuri de întreprinderi, cred că tot nu reuşea să prindă ceva care ar uni diverse puncte de vedere. Pentru unii economişti, băncile din ziua de azi reprezintă ocupaţia îndoielnică şi din perspectivă morală, şi din perspectivă economică. Băncile împrumută sume mai mari decât depozitele pe care le deţin. Mai rău, după părerea lor, băncile centrale emit bani de hârtie care nu au nici o acoperire în aur sau ceva care ar putea juca rolul aurului. Dacă toţi depunătorii vin şi cer, în aceeaşi zi, banii, banca nu are cum restitui sumele care i-au fost încredinţate. Este sistemul zis al ''rezervelor fracţionare''. Evident, unele bănci sunt mai prudente, altele nu. Oricum, zic economiştii respectivi, bordelul nu se angajează în operaţiuni de genul ''dă-mi banii ca să ţii păstrez, dar eu am de gând să-i dau altora, ba chiar să pretind că pot da mai mult decât mi-ai dat'', ci este o întreprindere de tipul ''bani contra servicii''. Nimeni nu este indus în eroare, în cazul bordelului, în privinţa serviciilor prestate. În orice caz, pentru marea majoritate a economiştilor banca şi bordelul sunt întreprinderi pe care le putem analiza în aceeaşi termeni.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... gândire.^5.5

În limba română, cartea cea mai bună despre modul economic de gândire este cea a lui Paul Heyne[12].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... sedentar?^5.6

Termenul din limba engleză pentru ''bandit hoinar'' este roving bandit. Pentru modul în care se pune problema alternativei dintre banditul hoinar şi cel sedentar a se vedea în special Olson[22, p.568].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

...UM.^5.7

Folosim prescurtarea UM pentru a ne referi la unităţi monetare ipotetice.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... publice.^5.8

Vezi secţiunea 3.3 pentru conceptul de bunuri publice.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... acţiune.^5.9

A se vedea şi nota despre concepţia lui Olson referitoare la grupuri şi furnizarea unui bun colectiv la pagina .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... comunităţi''.^5.10

Cum este normal, în limba engleză, Olson foloseşte termenul de government. Trebuie să fiţi atenţi însă să nu redaţi acest concept în limba română prin ''guvern''. ''Cârmuire'' este un termen mult mai potrivit. Are doar dezavantajul că este un cuvânt învechit în limba română. În textele normale academice, este de preferat ''guvernare'' sau, mai firesc, ''stat''.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... lung.^5.11

Pentru problema orizontului de timp, vezi la Olson[22, pp.571-572]. Este secţiunea în care el explică de ce faimoasa urare Long live the King trebuie luată într-un sens mult mai literal decât ne-am aştepta.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... calculatorul.^5.12

Cu titlu de exerciţiu cititoarele şi cititorii ar putea testa această teorie în cazul concret al istoriei României. Există oare o corelaţie între lungimea domniei şi nivelul impozitelor? Desigur, trebuie să fim atenţi şi la faptul că pot interveni şi alţi factori. Războaiele purtate de către domn pot şi ele duce la o creştere a impozitelor. Chestiunea aceasta va fi discutată, din perspectivă teoretică, şi aici.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... deschisă.^5.13

Prima ediţie în limba engleză a cărţii lui Popper[26] a apărut în 1944.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... liber.^5.14

Popper a cercetat în primul rând problemele filosofice ale ştiinţei naturii. Când este vorba aici despre ştiinţă este avută în vedere o cercetare empirică. Trebuie observat însă că şi în matematică, paradigma cercetării care nu este adusă în faţa judecăţii experienţei, ideea controlabilităţii demonstraţiilor este valabilă. Nici un rezultat matematic nu este acceptat fără a fi atent cercetat de alţii decât autorul său. Chiar dacă rezultatul este omologat, de multe ori, suferă corecturi şi imbunătăţiri.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... criticii.^5.15

Vezi şi secţiunea 2.2 pentru o prezentare a viziunii filosofice a lui Karl Popper.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... temei.^5.16

În orice ştiinţă este totdeauna posibil, după Karl Popper, să găsim o teorie mai bună. Oricum, este totdeauna posibil să formulăm o teorie alternativă. Regimurile comuniste suprimau, cu ajutorul forţei statului, teoriile alternative şi pe cei care le susţineau.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Popper.^5.17

Citiţi Popper[26, vol.1, cap.7, secţiunea III]. Popper critică modul în care Platon pune accentul pe întrebarea ''cine trebuie să cârmuiască?''(p.147). În acest fel sunt ignorate problemele legate de controlul ''instituţional instituţional asupra cârmuitorilor'' şi de contrabalansarea instituţională a puterilor (ibidem). La începutul capitolului 7 Popper arată cum critica încercării de a-i plasa pe cei mai buni în fruntea statului conduce la ''o nouă abordare a problemei politicii, pentru că ne obligă să înlocuim întrebarea: Cine trebuie să cârmuiască? prin întrebarea nouă: Cum am putea să organizăm în aşa fel instituţiile politice încât guvernanţii răi sau incompetenţi să fie împiedicaţi să cauzeze prea multe prejudicii?''(Popper[26, vol.1, p.142]). Citiţi, de asemenea, şi notele finale la Societatea deschisă. Textul de bază poate fi parcurs independent de note, dar pentru cei care vor să adâncească studiul notele sunt o mină de aur. Popper precizează că această idee o putem întâlni la John Stuart Mill (vezi Popper[26, vol.1, pp.300-301]).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... ţării.^5.18

Există suficiente exemple istorice în acest sens. Desigur, în mintea lui Popper, era extrem de vie aducerea în fruntea Germaniei, prin metode democratice, a lui Hitler.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... reciproc.^6.1

Există o întreagă literatură pe tema a ceea ce am numit noi aici ''acorduri de sprijin reciproc''. În engleza americană se foloseşte o expresie colorată pentru acest fenomen: logrolling. Pentru o scurtă introducere în teoria logrolling-ului vezi Tullock[31, pp.41-58].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... jertfite.^6.2

Mai multe explicaţii privitoare la acest mod de a vedea costurile se găsesc în anexa B.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... unanimităţii.^6.3

A se vedea în special partea a III-a din cartea lui Buchanan şi Tullock[6] despre calculul consimţământului.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... dictaturilor.^6.4

Analiza lui Buchanan şi Tullock[6] este destul de tehnică. Puteţi totuşi examina cu folos graficul din [6, p.65]. Ei folosesc termenul de costuri externe pentru costurile pe care le antrenează o decizie. În paginile care urmează graficului se explică în detaliu forma curbei acestor costuri externe.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... decizie.^6.5

Robert Paul Wolff, unul dintre filosofii emblematici pentru răsturnările petrecute în viziunile despre politică şi viaţa socială în anii '60 ai secolului trecut, sublinia faptul că ''democraţia unanimă directă este idealul (adesea neexprimat) subiacent unei mari părţi a teoriei democraţiei'', în In Defense of Anarchism (New York: Harper & Row, 1970), p.27. Democraţia directă este adesea însă impracticabilă. Wolff propune un sistem în care democraţia este directă şi instantanee: toţi votanţii sunt conectaţi la o reţea prin care transmit voturile către un calculator central (op.cit., pp.34-37). La sfârşitul anilor '60 propunerea suna poate încă utopic. Astăzi, în era răspândirii Internetului, este - din punct de vedere tehnologic - posibil să fie transpusă în practică.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... ample.^6.6

Graficul din figura 6.1 este adaptat după cel din carte lui Tullock[31, p.52]. Buchanan şi Tullock[6, pp.71-84] discută în detaliu problematica analizată aici.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Leviatan.^6.7

Pentru ceea ce spune Buchanan despre anarhie a se vedea în Buchanan[5, cap.1] secţiunea despre utopia anarhistă. Exemplul interesant de anarhie ordonată pe care-l discută Buchanan este cel al universităţilor. Anarhia ordonată se bazează însă pe reguli acceptate în mod implicit de către toţi. În vâltoarea anilor '60 aceste reguli au fost date peste cap şi universităţile au trebuit să adopte reguli formale (Buchanan[5, p.5]).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... drepturile.^6.8

Pentru discuţia tehnică în legătură cu unanimitatea a se vedea Buchanan şi Tullock[6, cap.7].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... tiranice.^6.9

Riscul acesta nu se materializează în forme extreme chiar aşa de uşor într-o democraţie. Hitler a fost adus la putere, de pildă, de o majoritate, dar nu de una întărită. Exista, ce-i drept, o majoritate întărită de votanţi ostili democraţiei ca atare. Ea putea fi obţinută însă combinând voturile naziste, comuniste şi ale altor forţe ostile democraţiei. O asemenea coaliţie nu s-a materializat însă niciodată în cadru democratic, ci doar sub forma înţelegerilor ulterioare dintre Hitler şi Stalin, înţelegeri în parte secrete.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... individuale.^6.10

A se vedea aici discuţia mai amplă pe tema democraţiei limitate din capitolul 5.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... economic^6.11

Observaţi sensul tehnic al acestui termen. Nu este vorba despre simple calcule monetare. Orice acţiune umană, conştient sau nu, implică asemenea calcule. Chiar dacă aici nu este vorba despre o încercare de a interpreta concepţia lui Mises despre acţiunea umană, este instructiv să fie consultat tratatul lui Mises[18] pentru analiza acţiunii umane şi ideea de calcul economic.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... respective.^6.12

A se vedea James M. Buchanan[5, p.17], chiar la începutul capitolului al doilea. Exemplul este acolo cel al comerţului cu pepeni.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... tehnic.^6.13

Cine este interesat de o precizare a unui sens tehnic compatibil cu un context cum este cel de faţă poate citi Mihail Radu Solcan, Arta răului cel mai mic (Bucureşti, All, 1998), pp. 16-17.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... general.^6.14

Argumentul construit şi cu utilizarea aparatului matematic se găseşte la Buchanan[5, cap.2] în secţiunea despre contractul în două etape (two-stage contract).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... instituţiilor^6.15

Buchanan şi membrii şcolii sale spun că ei cultivă domeniul analizei economice constituţionale (constitutional economics). A se vedea explicaţiile date în acest sens de James M. Buchanan, ''The domain of constitutional political economics'', Constitutional Political Economy 1(1):1-18 (1990). Buchanan discută pe larg, în finalul articolului, şi conceptul de ''perspectivă''.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... raţională.^6.16

În sensul de set de instituţii care ar întruchipa un anumit ideal.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... acum^6.17

A se vedea ideea chiar în prefaţa la Buchanan[5].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... instituţiilor,^7.1

Vezi, de exemplu, rezumatul criticilor lui Peters la pagina . Guy Peters formulează şi ideea că analiza economică a instituţiilor nu ar putea explica influenţa instituţiilor asupra comportamentului indivizilor.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... ''medii''.^7.2

Le puteţi găsi în orice manual de statistică. De asemenea, manualele de matematică pentru ştiinţele sociale tind să includă capitole dedicate statisticii. O sursă simplă de documentare o constituie şi programele de calculator. De pildă, OpenOffice, care este un complex de programe cu sursă deschisă şi care poate fi folosit gratuit, are posibilitatea de a calcula tendinţa centrală a unei serii de observaţii.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... mijloc''.^7.3

O prezentare simplă a ideii de votant median şi a implicaţiilor ei pentru vot ca mijloc de conducere colectivă se găseşte la Tullock[31, pp.14-25].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Schumpeter.^7.4

Schumpeter a fost un economist de origine austriacă. Nu făcea parte însă din ceea ce se numeşte ''şcoala austriacă'' (v. aici subsecţiunea 3.4). Schumpeter a formulat ideile sale despre democraţie într-o carte care sintetiza reflecţiile sale pe tema socialismului (cartea a apărut mai întâi în 1942 şi a cunoscut noi ediţii în 1947 şi 1950). În partea a patra, consacrată raportului dintre democraţie şi socialism, Schumpeter observă că teoriile mai vechi ale democraţiei pleacă de la ideea că alegătorii au opinii clare şi bine conturate. Ei ar alege apoi reprezentanţi. Aceşti reprezentanţi au doar rolul de a susţine opiniile alegătorilor. Schumpeter propune o teorie care inversează acest raport. Rezultatul este ipoteza că ''metoda democratică este acea instituţie politică în cadrul căreia puterea de a lua decizii se obţine de către indivizi în urma unei competiţii pentru voturile poporului'' (Joseph A. Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy [New York: Harper, 1975], p.269). Ideea-cheie în textul lui Schumpeter este cea a competiţiei pentru voturile alegătorilor. Dispare ideea de reprezentare a unor opinii bine conturate ale alegătorilor. Politicienii sunt cei care încearcă să ofere idei cât mai atrăgătoare alegătorilor.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... clasică.^7.5

Anthony Downs, An Economic Theory of Democracy (New York: Harper, 1957).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... lor.^7.6

Accentul cade în acest tip de analiză pe acţiuni. Se observă contrastul cu ideea că democraţia ar fi un mod de a sintetiza opiniile oamenilor.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... lor.^7.7

Pentru o introducere succintă în problematica ignoranţei raţionale se găseşte în Vaughn[32, pp.302-307].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... viitor.^7.8

Nu ar putea experţii rezolva problemele în locul votanţilor? Răspunsul este negativ. Karl Popper ne oferă fundamentele criticii filosofice la adresa recursului la experţi. Cealaltă faţetă a criticii recursului la experţi o reprezintă critica din perspectivă economică. În lipsa preferinţelor votanţilor, experţii folosesc propriile preferinţe. Or, aceasta nu este o rezolvare a problemei aşa cum ne-am aştepta să o facă un expert, ci exercitarea puterii arbitrare, aşa cum ar face-o şi cel mai incult dictator. Pentru forma clasică a acestui argument a se vedea Friedrich A. Hayek, Drumul către servitute (Bucureşti: Humanitas, 1993), cap.V, în special pp.72-73.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... ideologii.^7.9

Vezi Vaughn[32, pp.305].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... bibliografie.^8.1

Manualele de economie pe care le-aş recomanda cu prioritate, în acest context, după cum se arată şi în anexe, sunt cele ale lui Friedman[10] şi Heyne[12]. Dacă le substituiţi cu alte manuale, trebuie să fiţi atente şi atenţi la faptul că manualele de analiză economică sunt departe de a fi compatibile între ele: nu substituiţi la întâmplare cu un alt manual. Faceţi o comparaţie cu anexele manualului de faţă; comparaţi, de asemenea, între ele diverse manuale de economie. Rezultatul va fi cât se poate de instructiv.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... drept.^8.2

Pentru distincţiile conceptuale referitoare la tipurile de instituţii revedeţi secţiunea 1.2.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... economics.^8.3

În momentul de faţă există enciclopedii cuprinzătoare de law and economics, precum cele editate de către Peter Newman[20] şi Boudewijn Bouckaert şi Gerrit De Geest[4].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... lor.^8.4

Exemplul cel mai cunoscut este cel al profesorului Richard Posner, care este şi un foarte cunoscut judecător american. Richard Posner este autorul uneia dintre cărţile de referinţă pentru acest domeniu, Economic Analysis of Law (Boston: Little Brown, 1973), reeditată ulterior într-o formă extinsă. În enciclopedia editată de Bouckaert şi Geest[4] numele lui Posner apare de peste 850 de ori! Nu întâmplător el este cel care semnează prefaţa enciclopediei.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... respective.^8.5

Concepţia lui David Friedman despre aceste trei direcţii a evoluat în timp de la un optimism mai accentuat în privinţa predicţiilor (a se vedea David Friedman[9, p.144]) la ceea ce găsim în Friedman[11, p.15]. Cartea lui Friedman[11] sintetizează concepţia sa despre analiza economică a dreptului. Este scrisă accesibil şi versiunea de pe Internet oferă o sumedenie de legături către alte situri ce conţin informaţii extrem de utile.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... concept.^8.6

Pentru o prezentare a conceptului de utilitate vezi anexa A.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Friedman.^8.7

A se vedea Friedman[11, pp.37-38].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... acesta.^8.8

Pentru dificultatea de a distinge între făptaş şi victimă a se vedea Friedman[11, p.38].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... apartament.^8.9

Pentru detalii trebuie să parcurgeţi capitolul despre proprietate. Proprietatea-ca-instituţie este discutată mai pe larg acolo. Deocamdată ne ajunge ideea unor sisteme alternative de proprietate.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... mari.^8.10

Pentru o introducere în discuţia la nivel teoretic despre conexiunea dintre instituţii şi dezvoltare a se vedea aici capitolul 12.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... imposibilitate.^8.11

Complexitatea problemei poluării este demonstrată de Friedman[11, în special cap.4]. A se vedea îndeosebi discuţia despre poluare în sudul Californiei. Pentru argumentele mele privitoare la imposibilitatea unei soluţii organizatorice a acestui tip de probleme v. Mihail Radu Solcan, Freedom, Minds, and Institutions (Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2003).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... mari.^8.12

Vezi secţiunea 5.3.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... politică.^8.13

Pentru a vedea încercarea autorului de a dezvolta această temă în filosofia politică puteţi citi Mihail Radu Solcan, Arta răului cel mai mic (Bucureşti: All, 1998).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... graficelor.^9.1

Dacă vreţi să faceţi acest lucru, asiguraţi-vă cel puţin că înţelegeţi deosebirea dintre cerere şi cantitatea cerută. Puteţi folosi Heyne[12] în acest scop.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... mult.^9.2

Controlul chiriilor este discutat în Friedman[11, capitolul 12] şi Friedman[9].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... suplimentar.^9.3

Citiţi anexa B pentru mai multe detalii despre conceptul de cost.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... vecină.^10.1

Ideea mănunchiului de drepturi se găseşte deja în Alchian[1, pp.132-133]. Acesta este unul dintre studiile care au iniţiat analiza instituţionalistă a drepturilor de proprietate. Cei care nu au acces la textul în limba engleză pot consulta extrasul din Alchian şi comentarii pe marginea sa în Eggertsson[8, pp.55-56].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... acţiuni.^10.2

Marxismul respingea proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie. Ar fi fost poate mai potrivit să se vorbească despre lichidarea proprietăţii private asupra firmelor.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... propriu.^10.3

Marele critic al acestei tradiţii este Karl Popper. A se vedea Popper[26]. După Popper, în această tradiţie se înscriu filosofi precum Platon, Aristotel, Hegel şi Marx.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... caz.^10.4

Termenul folosit de Popper, ''piecemeal engineering'', a fost redat în limba română prin inginerie graduală. Alegerea nu este deloc fericită pentru că ne sugerează apropierea pas cu pas, gradual de un ţel. Aceasta a fost, de pildă, abordarea propusă de reformiştii social-democraţi care s-au opus marxiştilor intransigenţi. Ei au subliniat importanţa mai mare pe care o au reformele parţiale decât schimbarea din temelii a societăţii. Dar au menţinut ideea orientării după o Stea Polară, un ideal care să dea sens reformelor întreprinse. La Popper nu există nici un fel de asemenea ideal măreţ, de stare finală care ar trebui atinsă.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Berlin.^10.5

Vezi Berlin[3].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... locuri.^10.6

Antologia fundamentală pentru teoria drepturilor de proprietate este cea a lui Pejovich[24]. Pentru o introducere în problematica drepturilor de proprietate citiţi Friedman[11, cap.10].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... servicii.^10.7

Firmele au o valoare pe o piaţă aşa cum au şi bunurile. Problema modului în care se petrece în mod concret acest lucru nu face însă, în mod evident, obiectul manualului de faţă.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... piaţă.^10.8

Pentru a avea imaginea deplină a forţei argumentului lui Mises ar trebui citit tratatul său despre acţiunea umană[18].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... crucial.^10.9

A se vedea în acest sens Mises[19].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... meserie.^10.10

Pentru o discuţie amănunţită şi instructivă despre hoţ ca individ care acţionează raţional, ca orice alt om, a se vedea David Friedman, Hidden Order (), capitolul 20. Capitolul acesta este disponibil şi pe Internet la http://ddfr.best.vwh.net/Academic/Hidden_Order/Hidden_Order_Chapter_20.html.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... vină.^10.11

Vezi Barnett[2, p.221].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... completă.^10.12

În engleză, full compensation. De asemenea, Barnett se referă adesea la sistemul său ca la un sistem bazat pe restitution (restituire). Am preferat însă să nu accentuăm pe restituire într-o prezentare scurtă, pentru că ar putea crea iluzia că hoţul trebuie doar să dea înapoi banii sau obiectele furate.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

...UM.^10.13

A se vedea explicaţiile lui Barnett[2, p.234].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... stimulente^10.14

În limba engleză: incentive structure sau structure of incentives.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... reguli.^10.15

Pentru a nu cădea într-un fel în eroarea din cazul imaginar, trebuie să menţionez că David Friedman are un exemplu mai dramatic pentru conceptul de structură de stimulente. În cazul imaginar relatat de Friedman un nepot are un unchi bogat şi el face vânt unchiului de o stâncă pentru a-l moşteni. Este prins. Avocatul său susţine că nu are rost să fie pedepsit pentru că nu mai prezintă nici un pericol pentru nimeni: nu mai are alt unchi bogat. Pentru detalii citiţi David Friedman[11, p.11].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... venit.^11.1

Pentru o introducere în problematica instituţiei contractelor v. Friedman[11, cap.12].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... închiriere.^11.2

A se vedea secţiunea 9.2.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... contracte.^11.3

Cititoarele şi cititorii dispun, în limba română, de o carte excelentă pe tema naturii firmelor, cea editată de către Williamson şi Winter[33].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... persuasiune.^11.4

S-ar putea să trebuiască să completăm povestea despre banditul sedentar cu una despre oratorul sedentar.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... comunist.^11.5

Idealul comunist, aşa cum exista el în practica din Europa de Est, era acela al unui Leviatan exclusiv bazat pe organizare, nu pe instituţii. Este foarte probabil că acest ideal era, de fapt, diferit de idealul comunist al lui Marx.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... democratic.^11.6

O carte emblematică pentru această tendinţă este cea a lui Samuel Bowles şi Herbert Gintis, Democracy and Capitalism (New York: Basic Books, 1986). Ea a fost tradusă în limba franceză cu titlul La démocratie post-libérale (Paris: La Découverte, 1987).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... reguli.^11.7

Cred că intuiţia definitorie pentru acest pol este aceea că proprietatea privată este recunoscută şi apărată în mod spontan de către indivizi. A se vedea o formulare a acestei idei la Alchian: ''Se pare că este un fapt că indivizii nu contemplează pasivi furtul proprietăţii altuia''(Alchian[1, p.129]). Ideea transpare oarecum şi din citatul din Alchian reprodus de Eggertsson[8, p.50]. Aici se vede cum Alchian susţine că eticheta, tradiţia şi ostracizarea joacă şi ele un rol în apărarea proprietăţii private.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... concurente.^11.8

Pentru o analiză amănunţită a implicaţiilor apărării pur private a drepturilor de proprietate privată este recomandabilă lectura capitolului 18 din Friedman[11].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... celălalt.^11.9

O discuţie mai avansată ar trebui să ţină cont de conexiunile cu problematica eficienţei. Ea ar trebui să răspundă la întrebarea ''care sunt instituţiile care creează condiţiile care dau indivizilor posibilitatea de a calcula eficienţa şi de a o maximiza?''

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... implicite^11.10

În limba engleză, am vorbi despre default-uri.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... lung.^11.11

Dacă unora aşa ceva li se pare că este ''socialism'', atunci şi în lumea firmelor private, firmele care se ocupă cu împărţirea dreptăţii ar putea cultiva acest gen de ''socialism''. Am păstrat ghilimelele pentru că nu cred că termenul de ''socialism'' este folosit în chip adecvat aici. Este vorba mai mult de o ideologie a grijii pentru alţii.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... speţă,^12.1

Echivalentul cazurilor din sistemul jurisprudenţial.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... judecători.^12.2

Pentru vasta problematică a celor două sisteme de drept, văzute din perspectiva analizei economice a dreptului, a se vedea enciclopedia editată de Bouckaert şi Geest[4]. Enciclopedia este concepută în aşa fel încât să poată fi consultată de către cei obişnuiţi atât cu un sistem de drept, cât şi cu celălalt.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... firmă.^12.3

Vezi Clint Bolick, Un proces neterminat: justiţia împotriva guvernământului (Bucureşti: Incitatus, 2003). În ''Cuvântul înainte'' semnat de către Emanuel-Mihail Socaciu subliniază diferenţele dintre sistemul constituţional al SUA şi situaţia din România, dar crede că o carte precum cea a lui Clint Bolick nu este lipsită de interes şi în contextul unui alt tip de interacţiune între justiţie şi sistemul politic.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... stimulente.^12.4

Pentru o introducere în problematica tranziţiei din perspectivă instituţională a se vedea ''Transition in Eastern Europe'' de Enrico Colombatto şi Jonathan R. Macey, în enciclopedia editată de Peter Newman[20].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... dezvoltării.^12.5

Pentru opiniile autorilor români privitoare la raportul dintre instituţii şi tranziţie a se vedea Adrian-Paul Iliescu[13] şi Adrian Miroiu[17].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... Locke,^A.1

Pentru concepţia economică a lui John Locke am consultat Karen Iversen Vaughn, John Locke: economist and social scientist (Chicago: The University of Chicago Press, 1980).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... muncii^A.2

În engleză termenul care se foloseşte, în acest context, este labor.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... valorii.^A.3

John Locke, The Second Treatise, cap.V, par.40 [...labor makes the far greater part of the value...].

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... valorii-muncă.^A.4

Karen Iversen Vaughn, Op.cit., p.87.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... piaţă.^A.5

Ideile cu privire la muncă şi valoare sunt formulate de Smith în pasaje ca acesta: ''Deci munca apare, evident, ca singura măsură universală şi precisă a valorii şi ca singurul etalon cu care putem compara valorile diferitelor mărfuri, în toate timpurile şi în toate locurile''(Adam Smith, Avuţia naţiunilor [Bucureşti: Editura Academiei, 1962], vol.1,p.28).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... valorii-muncă.^A.6

În limba germană Arbeitswerttheorie.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... dificultăţi.^A.7

David Friedman scrie că autografele sale cu cerneală galbenă sunt mai rare decât semnăturile autentice ale lui Abraham Lincoln, dar au o valoare sensibil mai mică (cf.Friedman[10, p.38]).

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... întrebuinţare.^A.8

În limba germană Gebrauchswert.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... comunistă.^A.9

Probabil că publicul cititor se întreabă şi cum stau lucrurile cu ideea de exploatare. Ce sens are plusvaloarea (în limba germană Mehrwert)? Să nu vă gândiţi cumva că marxismul ar susţine că muncitorii sunt păcăliţi de capitalişti. Nici vorbă de aşa ceva. Ideea-cheie este că un capitalist plăteşte forţa de muncă, nu munca. Muncitorii vând forţa lor de muncă, dar prestează o muncă generatoare de valoare. Valoarea cuprinde în ea surplusul pe care-l preia capitalistul. Adevărul este că acest surplus nu are nimic misterios în el şi el există în orice societate. Instituţiile capitaliste îl pun sub controlul capitaliştilor. Acesta este nucleul teoriei. Cred că termenul de ''exploatare'' folosit în acest context este ales din raţiuni mai mult ideologice decât ştiinţifice. Oricare ar fi raţiunile termenului, nu este vorba decât despre instituţionalizarea unui anumit tipar al controlului asupra rezultatelor muncii.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... bunuri.^A.10

Adam Smith, Op.cit., vol.1, p.22.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... nonmatematică.^A.11

Orice manual de analiză matematică oferă cunoştinţele necesare despre funcţii. Problema este doar să-l alegeţi pe cel care vi se potriveşte.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... dure.^A.12

Am răsfoit şi eu o carte despre pietrele preţioase, Gem Stones (Londra: Dorling Kindersley, 1994), dorind să găsesc, de exemplu, pietre preţioase cât mai mici. În orice caz, diamantul are duritatea 10 pe scara Mohs.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... câştig.^A.13

Cum mai stau lucrurile atunci cu exploatarea de care vorbeşte Marx? Marele critic al lui Marx este un economist din şcoala austriacă, Egon von Böhm Bawerk. Bawerk a scris în germană. Puteţi citi argumentele sale contra lui Marx şi în engleză, în Capital and Interest (Londra: Macmillan, 1890). O versiune adaptată pentru Internet o găsiţi la http://www.econlib.org. Böhm Bawerk atrage atenţia asupra rolului timpului în teoria valorii (vezi Böhm Bawerk, Op.cit., par.VI.III.66). Un pahar de apă disponibil astăzi este apreciat de individ altfel decât unul pe care-l poate obţine peste un an. Un salariu astăzi este altceva decât salariul plus o parte din profit peste un an. Critica lui Böhm Bawerk la adresa lui Marx are momente de subtilitate destul de greu de explicat în câteva rânduri. Un aspect de principiu cred că merită însă relevat. Să revenim iar la tabelul A.1 şi să zicem că nu ni s-a indicat un mod de a calcula ieşirile pe baza intrărilor. Apare o problemă dificilă, care i-a preocupat pe filosofi ca Wittgenstein şi Kripke. Ar trebui să ghicim funcţia pe baza intrărilor şi ieşirilor. Dar dacă tabelul continuă? Va fi viitoarea ieşire egală cu 30? De ce nu ar fi egală tot cu 40? Răspunsul rămâne unul bazat pe speculaţie. Teoria economică neoclasică standard atenuează rolul speculaţiei. Şcoala austriacă se distinge prin centrarea pe rolul speculaţiei, al anticipărilor. Revenind la capitalişti şi muncitori, la un nivel general, răspunsul la ''problema exploatării'' este că această problemă este lipsită de sens. Capitaliştii şi muncitorii sunt angajaţi în jocuri diferite: jocul capitaliştilor este unul speculativ; cel al muncitorilor este al câştigului aici şi acum.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... lei.^B.1

Mai multe exemple şi o discuţie mai amplă despre costul de oportunitate găsiţi în Heyne[12, pp.41-52]. Atenţie însă la faptul că traducătorii acestei cărţi au preferat să folosească expresia ''costul şansei'' în loc de ''cost de oportunitate''.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

... tranzacţiilor''^C.1

În limba engleză transaction cost.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.