9.1.1 Controlul preţurilor

Reglementările referitoare la preţuri sunt măsuri administrative camuflate sub forma unor dispoziţii legale.

Să zicem că, pe piaţa liberă, preţul litrului de ulei a ajuns la două UM. Autorităţile apreciază că ar fi mai bine ca preţul să nu depăşească o UM. Pentru a atinge acest obiectiv pun sub control preţul uleiului şi interzic vânzarea la un preţ care depăşeşte o UM.

Situaţia este analizată în multe manuale de economie cu ajutorul graficelor.^9.1Aici voi încerca să mă descurc folosind doar o explicaţie informală.

Pe termen scurt, cumpărătorii câştigă în mod cert, deoarece vor plăti cu o UM mai puţin. Nici un lucru bun nu ţine însă veşnic. Mai devreme sau mai târziu, producătorii de ulei trebuie să ia şi ei o decizie. S-ar putea ca autorităţile să spere că producătorii de ulei vor reduce costurile. Lucrurile nu prea au însă cum să stea aşa.

Cumpărătorii, care plătesc mai puţin pe ulei, sunt în mod firesc tentaţi să achiziţioneze mai mult ulei. Producătorii, care câştigă mai puţin, au tendinţa să producă mai puţin. În orice caz, nu sunt stimulaţi să producă mai mult ulei. Rezultatul îl ştie oricine: preţul uleiului creşte.

Care preţ însă? Oficial, preţul nu poate să crească. Dar o parte cel puţin din ulei se va vinde ''pe sub masă''. Apare o piaţă cenuşie sau chiar neagră a uleiului.

Dacă replica autorităţilor va consta în fixarea unor cote de ulei pentru fiecare persoană, reacţia indivizilor merge pe două căi. Unii vor vinde o parte din uleiul achiziţionat, dar la un preţ mai mare, pe piaţa neagră. Alţii vor recurge la mită pentru a obţine mai mult ulei decât le-a fost repartizat în mod oficial.

Concluzia este că, pe termen lung, consumatorii plătesc mai mult decât ar fi plătit dacă autorităţile nu interveneau. În aceste condiţii, nu este de mirare că asemenea măsuri nu rezistă pe termen lung.

Ce se întâmplă însă dacă asemenea măsuri sunt introduse doar pentru scurtă vreme. Răspunsul analizei economice vă va da în mod sigur de gândit: nu se întâmplă ceva prea diferit de scenariul de mai sus. Autorităţile pot avea avantajul surprizei o dată sau de două ori. Apoi apare în mod necesar o reacţie speculativă a indivizilor: se găsesc destui întreprinzători care anticipează corect tactica autorităţilor şi aceştia vor fi pregătiţi pentru a face stocuri de ulei. Cumpără, aşteaptă şi vând, când preţul este din nou necontrolat. Evident, pot să vândă şi pe piaţa neagră, atunci când preţul este controlat.