Fişele au diverse formate, în funcţie de destinaţia lor. Ar fi inutil să indicăm dimensiunea fişelor în milimetri. În mod sigur, hârtia pe care o folosiţi va avea, de la un producător la altul, dimensiuni uşor diferite. Vom lua drept reper coala de hârtie denumită A4.
Formatul A4 este cel folosit pentru lucrări de seminar, lucrări de diplomă, disertaţii şi teze de doctorat.
Formatul A3 este dublul lui A4. Copiatoarele mai mari pot, de pildă, lucra cu un asemenea format. A3 este potrivit pentru afişe. În munca intelectuală ar putea fi folosit atunci când vreţi să desenaţi o reţea cu relaţii complicate între capitole şi secţiuni sau diagrama unui argument foarte complicat.
În nici un caz A3 sau A4 nu sunt formate pentru fişele uzuale. Proiectul de cercetare este normal să fie lucrat pe un format A4 pentru că el este, în fond, ca un studiu preliminar sau un raport de cercetare. Are alte funcţii decât lucrarea finală, dar nu există motive speciale pentru a-i da un format aparte.
Fişele, în schimb, vrem să le aranjăm, să le permutăm. Unele dintre ele am vrea să stea drepte în cutii sau în sertare. Fizic, nu prea are sens să folosim hârtii de format prea mare, care se vor îndoi uşor în sertar sau în cutia în care le ţinem.
Formatul A5 reprezintă jumătatea lui A4. Luaţi o foaie de hârtie normală, împărţiţi în două lungimea ei, tăiaţi şi obţineţi o fişă format A5.
Pentru a obţine o fişă de format A6, divizaţi în două o fişă de format A5, după metoda descrisă mai sus. Cu aproximaţie, formatul obţinut este cel al unei cărţi poştale obişnuite.
După aceeaşi metodă, din A6 obţineţi o fişă format A7. Tot cu aproximaţie, am putea asemui această fişă cu fişele folosite în mod tradiţional în biblioteci pentru a descrie cărţile (descrierea bibliografică).
Fişa cea mai mică este cea de format A8. Poate fi folosită pentru a nota un cuvânt sau o expresie scurtă şi câteva numere, ca atunci când construim indexul unei cărţi.