Recomandarea noastră, în cazul documentelor de diverse tipuri disponibile pe Internet, este să se folosească următorul stil în trimiterile complete inserate în note:
Prenumele Numele (autoarei, autorului etc.), Denumirea sursei [notă despre document]<Adresa pe Internet>, data (data accesării: ziua/luna/anul), cheie.
Data versiunii documentului o scriem în forma: anul-luna-ziua (în cifre)14. Ea este o dată oferită de către autoare sau autor! Nu puneţi nici o asemenea dată, dacă nu găsiţi una pe situl Internet citat.
Data accesării este, strict vorbind, facultativă. Este însă deosebit de utilă, dacă există riscul ca situl respectiv să dispară între timp sau să-şi modifice conţinutul. Forma datei accesării este diferită de cea a datei versiunii şi urmează modelul 2003/11/15 (observaţi folosirea exclusiv a cifrelor, precum şi barele oblice).
Nota cu privire la textul documentului n-am folosit-o o bună vreme. Sunt însă două raţiuni importante care impun utilizarea ei. Pe de o parte, documentele de pe Internet au un caracter foarte diferit. Este util uneori să explicităm acest caracter. De asemenea, are sens în unele cazuri să precizăm situl Internet unde se găsesc. Pe de altă parte, nota este introdusă din raţiuni estetice. Adresele de pe Internet sunt uneori foarte lungi. Nu pot fi despărţite în silabe. Lasă din această pricină spaţii albe absolut inestetice. Nota are o lungime reglabilă şi permite eliminarea acestor spaţii.
În nici un caz nu trebuie să lipsească adresa de pe Internet. Punerea ei între paranteze ascuţite ni se pare necesară. Altfel se pot ivi confuzii. Este punctul final o parte a adresei? Este cifra care urmează o parte a adresei? Pentru a evita astfel de nedumeriri trebuie folosite paranteze ascuţite. Ele marchează limpede începutul şi sfârşitul adresei.
Unele documente de pe Internet nu au titlu. De aceea ne-am referit la denumirea sursei. Aşa ceva trebuie să existe sub o formă sau alta. Preferabil este un element de tipul titlului tradiţional al unui text. Orice am folosi, trebuie să fie un element pe care să-l putem găsi şi cu ajutorul unui motor de căutare pe Internet.
Ce punem la rubrica intitulată „cheie“? Dacă nu este vorba de o carte electronică, documentele de pe Internet nu au număr de pagină. Unele reviste electronice sau biblioteci electronice notează numărul paragrafului. Folosiţi acel număr, dacă el există.
Dacă paragrafele nu sunt numerotate, dar sunt numerotate secţiunile textului, atunci putem trimite la numărul secţiunii.
Adesea lipsesc însă orice fel de numere pentru secţiuni sau paragrafe. Dacă fişierele HTML sunt rezonabil de mici putem trimite la ele.15Dacă nu, pentru a trimite la un anumit punct din text, trebuie folosit un mic fragment din text (pus între ghilimele). Acest fragment trebuie redat absolut exact, pentru a putea fi folosit într-o căutare electronică. Trebuie verificată însă lipsa sa de ambiguitate. Trebuie să nu existe două sau mai multe puncte din text în care apare fragmentul respectiv.