Formatul recomandat de noi pentru citarea unei cărţi în notele de subsol sau în notele finale este următorul:
Prenumele Numele (autoarei sau autorului etc.), Titlul cărţii (Localitatea: Editura, anul), p. sau pp.Titlul cărţii este evidenţiat pentru că el coincide cu numele sursei documentului.
Sugestia noastră este ca faptele referitoare la publicare să fie puse într-o paranteză. Stilul parantezei este cel al Chicago University Press. Motivul pentru care recomandăm să se procedeze aşa este legat de menţinerea, pe cât posibil, a fluenţei textului. Dacă referirea este îngropată într-o frază, paranteza rotundă şi stilul ei specific ne arată imediat că este vorba despre fapte legate de publicarea cărţii.
Recomandăm separarea datelor referitoare la localitate de rest prin două puncte. Care este avantajul punctuaţiei care recurge la cele două puncte? Este foarte greu uneori să deosebeşti între localitate şi editură. De exemplu, în bibliografia finală am folosit iniţial doar virgule. După un timp, când m-am uitat la descrierea cărţii celor doi Lester[22], am fost şi eu derutat. Apărea acolo secvenţa „Glenview, Scott, Foresman and Company“. Am adăugat statul american unde se află localitatea Glenview, dar lucrurile nu păreau să devină mai clare. Cele două puncte rezolvă problema.
Când punem statul în care se află localitatea? Când localitatea este mai puţin cunoscută sau când există o ambiguitate. Exemplul clasic este „Cambridge“. La ce se referă acest nume? La localitatea din Anglia sau la cea din Massachusetts? Trebuie precizat.11Evident, n-are sens să pui „Anglia“, după „Londra“, când cartea a fost editată de Routledge.
Dacă vreţi să folosiţi stilul tradiţional al editurilor româneşti, despărţiţi toate elementele prin virgule. Consecvenţa este însă o regulă absolută. Folosiţi acelaşi stil peste tot.
Dacă trebuie menţionat ceva cu privire la versiunile textului sau traducere, puneţi aceste informaţii (separând totul prin virgule) după titlul cărţii.
Dacă este vorba despre un volum care are un editor, acest lucru trebuie evidenţiat prin (ed.) sau (editori). Autorii vor fi menţionaţi doar atunci când trimitem la studiile lor. Formatul trimiterii, în acest caz, este:
Prenumele Numele (autoarei/autorului), „Titlul studiului“ in Prenumele Numele (editoarei/editorului) (ed.), Titlul volumului (Localitatea: Editura, anul), p. sau pp.Dacă lucrarea este inclusă în lista bibliografică finală, punem doar numele persoanei care a editat cartea, urmat de o paranteză dreptunghiulară cu numărul de ordine din lista bibliografică, separat printr-o virgulă de paginile la care trimitem.
Titlul studiului este pus în ghilimele. Titlul volumului este subliniat. Volumul în care este inclus studiul este sursa bibliografică. Descrierea sursei este precedată de in.12
Menţionarea paginilor poate fi înlocuită cu un element structural (pagini standard pentru textele clasice, numărul secţiunii sau chiar al alineatului). Aceste numere trebuie să existe însă efectiv în sursa citată.13Altfel, publicul cititor poate fi derutat sau numerotările executate manual ar putea să nu coincidă. De asemenea, numerele trebuie să trimită la porţiuni suficient de mici. Trimiterile la un capitol întreg sunt justificate doar atunci când avem în vedere firul conducător pentru capitolul respectiv.
Cred că nu este o eroare să punem un „la“ sau chiar „la pagina“ şi să închidem între virgule referirea la pagină sau elementul structural, dacă toată referirea este îngropată într-o propoziţie. Fluenţa textului ar avea de câştigat, iar numărul de semne suplimentare este minim.