Există multe standarde în materie de liste bibliografice. Singura idee comună este până la urmă aceea de a prezenta în mod uniform blocurile de date din fişele bibliografice.
Editura Universităţii din Chicago foloseşte un sistem în care blocurile de informaţii sunt separate prin puncte. O versiune a acestui sistem o puteţi studia în figura 2. Versiunea pură plasează anul în blocul de date referitoare la publicare, nu imediat după autor.9
Avantajul listei în stil Chicago este că ne putem referi la o oricare dintre intrările ei folosind perechea formată din numele autorului şi anul când a fost publicat documentul. De exemplu, putem scrie „Lamport(1994) oferă o trecere în revistă a sistemului LATEX“.
Dacă lucrăm manual, stilul Chicago sau un stil analog sunt cele mai potrivite. Cred că este preferabil practicii (încă oficiale) din editurile româneşti. Standardul românesc nu separă blocurile de informaţii bibliografice. Toate datele unei intrări sunt despărţite prin virgule. Este evidenţiat titlul, nu sursa.