Pentru lucrarea de licenţă, pe lângă bibliografia lucrării, aveţi nevoie şi de instrumente de lucru.
La lucrările îndrumate de mine ghidul este Eseul filosofic. Dacă scrieţi de mână sau cu ajutorul OpenOffice folosiţi doar prima parte din Eseul filosofic.
Un ghid de elaborare a lucrării de licenţă folosit adesea, nu numai în România, este Cum se face o lucrare de licenţă de Umberto Eco.
O lucrare de filosofie trebuie să conţină argumente bine construite din punct de vedere logic.
În cazul filosofiei politice sau al filosofiei morale nu se pune îndeobşte problema operării cu un aparat logic complicat. Mai degrabă aveţi nevoie de o împrospătare a cunoştinţelor de bază şi de o folosire riguroasă a unor moduri fundamentale de raţionare.
Cartea lui Graham Priest Logic: a very short introduction este ideală pentru cineva care are nevoie de repere de bază în domeniul logicii.
Pentru filosofie, o enciclopedie uşor de folosit este Stanford Encyclopedia of Philosophy.
Powszechna Encyklopedia Filozofii (Enciclopedia universală de filosofie din Polonia are şi o versiune pe Internet. Doar articole de la literele A-B sunt disponibile însă în engleză. Versiunea în limba polonă este însă mai amplă.
Enciclopedia universală de filosofie din Polonia este însă un bun exemplu de resursă care poate fi folosită şi în condiţiile accesului limitat la articole (probabil şi din pricina limbii în care sunt scrise). Merită să citiţi articolul despre autarchie, un concept care joacă adesea feste chiar şi celor versaţi în materie de filosofie.
Ca enciclopedie generală, nu doar de filosofie, cea mai populară este în momentul de faţă Wikipedia.
În cazul Wikipediilor, dar şi al altor enciclopedii, folosiţi ceea ce aş denumi o metodă de „triangulare“: consultaţi enciclopedia plus sursa informaţiilor în original şi într-o traducere. În cazul filosofiei, sursa este de cele mai multe ori un text. Dacă este într-o limbă pe care nu o ştiţi, consultaţi cel puţin două traduceri făcute independent una de alta.
Cercetarea făcută în vederea elaborării licenţei este şi un prilej de a consolida cunoştinţele în domeniul limbilor străine sau chiar de a învăţa o nouă limbă străină.
Din câte am observat, printre tinerele şi tinerii de azi, limba engleză este prima şi uneori singura limbă străină folosită efectiv. Voi începe de aceea cu engleza.
Dicţionarul pe care l-aş recomanda în cazul limbii engleze este WordNet. În Biblioteca Facultăţii de Filosofie dicţionarul bilingv pe care l-aş recomanda este cel al lui Leviţchi şi Bantaş. Înainte de a recurge la dicţionarul bilingv folosiţi însă întotdeauna un dicţionar explicativ („englez-engelz“).
În cazul limbii franceze, tot pe Internet, puteţi utiliza dicţionarul laboratorului CRISCO.
Limba germană este de mare folos pentru filosofie, dar din păcate este tot mai puţin cunoscută. În Facultate găsiţi marele dicţionar explicativ Duden al limbii germane. Pe Internet dicţionarul pe care eu îl socotesc cel mai fascinant este cel al lui Jacob şi Wilhelm Grimm. Dicţionarul bilingv (german-englez) pe care eu l-aş recomanda este Beolingus.
Limba greacă veche are o semnificaţie specială pentru filosofie. Situl pe care găsiţi nu numai texte, ci şi un dicţionar este Perseus. Un curs foarte bun de limba greacă veche este Trasymachus. Tot pe Internet găsiţi material suplimentar la Gavin Betts şi Alan Henry, Ancient Greek (Teach Yourself Books). Manualul lui Betts şi Henry îl găsiţi în Biblioteca Facultăţii de Filosofie (cota la sala de lectură SL R80 B50). În Biblioteca Facultăţii de Filosofie găsiţi şi singurul dicţionar elino-românesc de mari dimensiuni, cel al lui Ioanid (cota la sala de lectură SL R80 I-62).