Ibidem şi idem

Ibidem şi idem sunt cuvinte din limba latină. A se vedea secţiunea 6.1.6 din Eseul filosofic. Lucrul acesta este extrem de important pentru observaţiile care urmează.

În primul rând, aceste cuvinte trebuie scrise cu litere cursive (Eseul filosofic, p.60, n.22).

În al doilea rând, merită să vedem în dicţionar care este înţelesul şi statutul lor din punct de vedere gramatical. Înţelesul lui „ibidem” care ne interesează în contextul aparatului academic al eseului este tot acolo, în acelaşi loc. Din punct de vedere gramatical, „ibidem” este un adverb. În schimb, „idem” înseamnă acelaşi, aceeaşi, acelaşi lucru şi este un pronume.

Tot restul decurge din observaţiile de mai sus. Atunci când ne referim la un document şi repetăm referirea are evident sens să scriem ibidem, deoarece am văzut ideea, citatul etc. în acelaşi loc. Dacă pagina diferă, indicăm pagina.

N-are sens să scriem idem atunci când ar trebui să scriem doar un ibidem neurmat de nici o pagină. Ne referim la acelaşi loc! Ce sens ar avea aici pronumele „acelaşi”?

Are sens să vorbim despre acelaşi autor sau aceeaşi autoare. Atunci punem idem. De exemplu, o notă ar putea avea următorul conţinut: Mircea Flonta, Perspectivă filosofică şi raţiune ştiinţifică (Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Encilopedică, 1985); idem, Imagini ale ştiinţei (Bucureşti: Editura Academiei Române, 1994).

Recomandarea noastră este să folosim cuvântul „idem” doar pentru a ne referi la o persoană menţionată în cadrul notei respective, nu şi-n nota anterioară.

Nu trebuie uitat că ibidem (ca şi idem folosit fără restricţii) este un cuvânt periculos. Să zicem că scriem o primă notă care conţine o referire la o sursă documentară şi apoi o a doua notă în care folosim termenul „ibidem” pentru a ne referi la aceeaşi sursă. După un timp, rescriem textul şi intercalăm o notă între cele două note. Să zicem că a treia notă trimite la complet altă sursă. Evident, totul se dă peste cap. Trebuie să refacem şi nota care conţinea pe ibidem.

Recomandarea noastră categorică este să folosim pe ibidem doar în cazul literaturii neincluse în lista bibliografică finală. În mod normal, referirile la acest tip de literatură se fac doar în cadrul unei singure note. În orice caz, dacă apar note succesive trebuie mai degrabă analizat statutul sursei respective decât recurs la „ibidem”.

În altă ordine de idei, trebuie observat că termeni precum „ibidem” sau „idem” sunt folosiţi pentru a face textul mai concis. Construcţii de genul „idem, ibidem” sau „idem, op.cit.” nu sunt neinteligibile, dar nu se potrivesc cu obiectivul urmărit prin utilizarea lor. Evident, ele sunt nerecomandabile.