|
Curriculum Vitae Date personale Nume: Mircea Dumitru Data şi locul naşterii:
14 iulie 1960, Bucureşti Naţionalitate: român Stare civilă:
căsătorit, un copil Loc de muncă: Universitatea
Bucureşti Profesia: profesor universitar Funcţia: decanul
Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti Studii
1998 mai: Ph.D. Tulane University, New Orleans, Louisiana,
S. U. A. Titlul dizertaţiei doctorale – On Incompleteness in Modal Logic. An Account Through Second-Order Logic,
conducător ştiinţific Profesor Graeme Forbes. 1998 iulie: Doctor în Filosofie, Universitatea Bucureşti.
Titlul tezei de doctorat – Lois crede
că … . Neo-fregeanism şi neo-russellianism în semantica atribuirii de
atitudini propoziţionale şi a referinţei directe,
conducător ştiinţific Profesor Ştefan Georgescu. 1994 - 1998: Ph.D. student, Tulane University, New Orleans,
Louisiana, S. U. A. 1985 iulie: Lucrare de Diplomă, Facultatea de Filosofie,
Universitatea Bucureşti. 1979 iulie: Diploma de Bacalaureat, Liceul de muzică nr.
1, Bucureşti. Experienţa
academică
2004 – 2008: decanul
Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti.
2004 – prezent: profesor
universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de
Filosofie Teoretică şi Logică. 2000 – 2004: decanul
Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti. 1999 – 2004: conferenţiar
universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de
Filosofie Teoretică şi Logică. 2001, ianuarie – mai: Adjunct
Assistant Professor şi Visiting Scholar, Department of Philosophy, New
York University. 1998 – 2001: Fellow, New Europe
College, Bucureşti. 1996 - 1999: lector universitar,
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie
Teoretică şi Logică. 1999: Visiting Scholar, The
Graduate School and University Center of The City University of New York. 1999: Visiting Scholar,
Department of Philosophy and Religion, The University of Tulsa, Tulsa,
Oklahoma, U. S. A. 1996 – 1998: Teaching Assistant,
Department of Philosophy, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A. 1990 - 1996: asistent
universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de
Filosofie Teoretică şi Logică. 1990: redactor principal II,
Editura “Humanitas”, Bucureşti. 1988 - 1990: asistent
universitar, Institutul Politehnic Bucureşti, Catedra de Filosofie. 1987 – 1988: profesor –
instructor, Casa Pionierilor, Buftea, sectorul agricol Ilfov. 1985 – 1987: profesor stagiar,
Şcoala generală nr. 241, Lipia – Gruiu, sectorul agricol Ilfov. Granturi şi burse 2003-2005, director de Grant
CNCSIS, “Concepte, reprezentare,
conţinut mental. Teme în fundamentele filosofice ale ştiinţelor
cognitive”. 2004, februarie - iulie: NECLINK fellowship, New Europe College, Institute
for Advanced Study, Bucureşti. 2003, februarie - iulie: NECLINK fellowship, New Europe College, Institute
for Advanced Study, Bucureşti. 2001,
ianuarie – mai: grant al Băncii Mondiale. 1998 – 2001: RELINK fellowship,
New Europe College, Institute for Advanced Study, Bucureşti. 1994 - 1998: bursă
doctorală, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S.U.A. 1993 - 1994: bursă
Fulbright, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S.U.A. 1991: bursă Institutul
Goethe, Düsseldorf, Germany. Domenii
de specializare şi cercetare
Logică filosofică,
Filosofia limbajului, Metafizica analitică a modalităţii. Contribuţiile
pe care consider că le aduc cercetările mele până în acest
moment pot fi prezentate succint astfel: a. On Incompleteness in Modal
Logic. An Account Through Second-Order Logic dezvoltă
o explicaţie bazată pe logica de ordinul al doilea pentru fenomenul
incompletitudinii în logica modală. Logica modală
propoziţională este considerată adesea ca fiind o generalizare a
logicii propoziţionale clasice. În contrast cu acest punct de vedere larg
răspândit, lucrarea mea argumentează ideea că logica modală
propoziţională trebuie văzută ca o formă
restricţionată a logicii clasice de ordinul al doilea.
Miezul argumentării îl
constituie examinarea unui aspect al acestei legături de ordinul al
doilea, care are de-a face cu un foarte interesant fenomen al incompletitudinii
(necaracterizării) unor logici. Ideea conducătoare a cercetării
este că incompletitudinea modală trebuie explicată în termenii
incompletitudinii logicii standard de ordinul al doilea, deoarece limbajul
modal şi semantica sa de lumi posibile sunt în mod fundamental un limbaj
şi o semantică de ordinul al doilea. După ce sunt introduse şi
explicate toate elementele de fundal, lucrarea examinează în detaliu un
sistem incomplet datorat lui J. F. A. K. Van Benthem. Apoi, într-un capitol
central, se arată că există o strânsă legătură
între incompletitudinea modală şi incompletitudinea logicii clasice
de ordinul al doilea. Pe scurt, iată în ce constă această
conexiune. O demonstraţie de completitudine pentru o axiomatizare a unei
logici modale poate fi formalizată în logica clasică de ordinul al
doilea. La un anumit stadiu al demonstraţiei formalizate, avem nevoie de
existenţa unei anumite mulţimi de lumi. Bine înţeles, acea
mulţime este în domeniul cuantificatorilor de ordinul al doilea în modelele
‘autentice’ de ordinul al doilea, dar s-ar putea să nu fie în domeniul
acceptat al cuantificatorilor unor modele generale
de ordinul al doilea. Astfel, argumentul poate fi reconstruit formal în logica
‘autentică’ de ordinul al doilea, care nu este axiomatizabilă, dar nu
poate fi întotdeauna transpus în logica axiomatizabilă
corespunzătoare modelelor generale de ordinul al doilea. Într-un cuvânt,
incompletitudinea modală este văzută ca un aspect al
incompletitudinii logicii clasice de ordinul al doilea. Deoarece logica de ordinul al doilea
joacă un rol crucial în explicaţia mea, obiecţiile lui Quine la
adresa acesteia sunt examinate amănunţit. Împotriva lui Quine,
arăt că logica de ordinul al doilea poate fi apărată cu
succes ca fiind o logică autentică şi nu o ‘teorie a
mulţimilor în blană de oaie’, dacă se ţine seama aşa
cum se cuvine de distincţia dintre noţiunea logică (fregeana) de
mulţime, care face obiectul logicii de ordinul al doilea, şi
noţiunea iterativă (cumulativă) de mulţime, care-şi
află locul potrivit în teoria mulţimilor. b.
Fragmentarea sensului. Neo-fregeanism şi neo-russellianism în semantica
atribuirii de atitudini propoziţionale şi a referinţei directe este o cercetare a unei probleme
care apare la intersecţia filosofiei limbajului cu filosofia minţii,
anume cum referă termenii singulari (în mod deosebit numele) în contextele
indirecte (opace) ale atribuirii de opinii. Această cercetare va lua forma
unei monografii, care este în lucru, şi care va fi finalizată şi
publicată în a doua parte a anului 2004. În monografie, argumentez,
contrar multor teoreticieni ai referinţei directe, că o versiune
modificată şi moderată a unei semantici neo-fregeene este
compatibilă cu intuiţiile noastre naive pre-fregeene despre
caracterul direct referenţial al numelor şi indexicalilor în contexte
opace şi că, mai ales, o teorie semantică neo-fregeană este
cea mai bună teorie care poate explica (i) în ce constă caracterul
informativ al propoziţiilor de identitate în care apar nume codesignative
şi (ii) eşecul substituirii identicilor în contexte opace (caracterul
falacios al aplicării regulii eliminării identităţii în
astfel de contexte). c. În studiul ‘Should Modal
Operators Be Interpreted As Quantifiers over Possible Worlds?’ (a cărui traducere
românească ‘Modalităţi şi cuantificatori’ este inclusă
în colecţia de studii personale Explorări
logico-filosofice, predată Editurii ‘Humanitas’, în curs de
apariţie în primul trimestru al anului 2004) urmăresc două
obiective principale. (i) Prezint contribuţiile semnificative actuale
pentru semantica şi metafizica modalităţilor, folosindu-mă
de o clasificare dublă: cuantificaţionalism vs. modalism (privitor la
caracterul derivat sau primitiv al modalităţilor) şi actualism
vs. posibilism (privitor la ‘natura’ lumilor posibile şi a posibililor
neactualizaţi). (ii) Definesc o temă de cercetare (la care lucrez în
prezent), prin care urmăresc să dezvolt o concepţie
metafizică anti-realistă cu privire la construcţia lumilor
posibile, care să nu ne impiedice, totuşi, să folosim ‘lumile
posibile’ pentru scopurile metamatematicii şi metalogicii modalitatilor. Domenii
de competenţă, predare şi interes
Logică filosofică,
Logică simbolică şi matematică, Filosofia limbajului,
Metafizica modalităţilor, Epistemologie, Filosofia minţii
şi a conştiinţei. Limbi străine cunoscute Engleză:
citit – foarte bine; vorbit – foarte bine; scris – foarte bine. Franceză:
citit – bine; vorbit – satisfăcător; scris – slab. Germană:
citit – slab; vorbit – nu; scris – nu. Afilieri
profesionale
Membru în Asociaţia
Română de Filosofie Analitică. Preşedintele Comisiei de
Ştiinţe Cognitive a Academiei Române. Membru în board-ul
ştiinţific al New Europe College. Membru în Asociaţia
Europeană de Filosofie Analitică Membru al The American
Philosophical Association. Membru al The Association for
Symbolic Logic. Membru al Advanced Reasoning
Forum. |