Curriculum Vitae

 

 

 

Date personale

Nume: Mircea Dumitru

Data şi locul naşterii: 14 iulie 1960, Bucureşti

Naţionalitate: român

Stare civilă: căsătorit, un copil

 

Loc de muncă: Universitatea Bucureşti

Profesia: profesor universitar

Funcţia: decanul Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti

 

 

Studii

1998 mai: Ph.D. Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A. Titlul dizertaţiei doctorale – On Incompleteness in Modal Logic. An Account Through Second-Order Logic, conducător ştiinţific Profesor Graeme Forbes.

1998 iulie: Doctor în Filosofie, Universitatea Bucureşti. Titlul tezei de doctorat – Lois crede că … . Neo-fregeanism şi neo-russellianism în semantica atribuirii de atitudini propoziţionale şi a referinţei directe, conducător ştiinţific Profesor Ştefan Georgescu.

1994 - 1998: Ph.D. student, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A.

1985 iulie: Lucrare de Diplomă, Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti.

1979 iulie: Diploma de Bacalaureat, Liceul de muzică nr. 1, Bucureşti.

 

Experienţa academică

2004 – 2008: decanul Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti.

2004 – prezent: profesor universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică.

2000 – 2004: decanul Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti.

1999 – 2004: conferenţiar universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică.

2001, ianuarie – mai: Adjunct Assistant Professor şi Visiting Scholar, Department of Philosophy, New York University.

1998 – 2001: Fellow, New Europe College, Bucureşti.

1996 - 1999: lector universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică.

1999: Visiting Scholar, The Graduate School and University Center of The City University of New York.

1999: Visiting Scholar, Department of Philosophy and Religion, The University of Tulsa, Tulsa, Oklahoma, U. S. A.

1996 – 1998: Teaching Assistant, Department of Philosophy, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A.

1990 - 1996: asistent universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică.

1990: redactor principal II, Editura “Humanitas”, Bucureşti.

1988 - 1990: asistent universitar, Institutul Politehnic Bucureşti, Catedra de Filosofie.

1987 – 1988: profesor – instructor, Casa Pionierilor, Buftea, sectorul agricol Ilfov.

1985 – 1987: profesor stagiar, Şcoala generală nr. 241, Lipia – Gruiu, sectorul agricol Ilfov.

 

Granturi şi burse

2003-2005, director de Grant CNCSIS, Concepte, reprezentare, conţinut mental. Teme în fundamentele filosofice ale ştiinţelor cognitive”.

2004, februarie - iulie: NECLINK fellowship, New Europe College, Institute for Advanced Study, Bucureşti.

2003, februarie - iulie: NECLINK fellowship, New Europe College, Institute for Advanced Study, Bucureşti.

2001, ianuarie – mai: grant al Băncii Mondiale.

1998 – 2001: RELINK fellowship, New Europe College, Institute for Advanced Study, Bucureşti.

1994 - 1998: bursă doctorală, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S.U.A.

1993 - 1994: bursă Fulbright, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S.U.A.

1991: bursă Institutul Goethe, Düsseldorf, Germany.

 

Domenii de specializare şi cercetare

Logică filosofică, Filosofia limbajului, Metafizica analitică a modalităţii.

Contribuţiile pe care consider că le aduc cercetările mele până în acest moment pot fi prezentate succint astfel:

 

a. On Incompleteness in Modal Logic. An Account Through Second-Order Logic dezvoltă o explicaţie bazată pe logica de ordinul al doilea pentru fenomenul incompletitudinii în logica modală. Logica modală propoziţională este considerată adesea ca fiind o generalizare a logicii propoziţionale clasice. În contrast cu acest punct de vedere larg răspândit, lucrarea mea argumentează ideea că logica modală propoziţională trebuie văzută ca o formă restricţionată a logicii clasice de ordinul al doilea.

Miezul argumentării îl constituie examinarea unui aspect al acestei legături de ordinul al doilea, care are de-a face cu un foarte interesant fenomen al incompletitudinii (necaracterizării) unor logici. Ideea conducătoare a cercetării este că incompletitudinea modală trebuie explicată în termenii incompletitudinii logicii standard de ordinul al doilea, deoarece limbajul modal şi semantica sa de lumi posibile sunt în mod fundamental un limbaj şi o semantică de ordinul al doilea.

După ce sunt introduse şi explicate toate elementele de fundal, lucrarea examinează în detaliu un sistem incomplet datorat lui J. F. A. K. Van Benthem. Apoi, într-un capitol central, se arată că există o strânsă legătură între incompletitudinea modală şi incompletitudinea logicii clasice de ordinul al doilea. Pe scurt, iată în ce constă această conexiune. O demonstraţie de completitudine pentru o axiomatizare a unei logici modale poate fi formalizată în logica clasică de ordinul al doilea. La un anumit stadiu al demonstraţiei formalizate, avem nevoie de existenţa unei anumite mulţimi de lumi. Bine înţeles, acea mulţime este în domeniul cuantificatorilor de ordinul al doilea în modelele ‘autentice’ de ordinul al doilea, dar s-ar putea să nu fie în domeniul acceptat al cuantificatorilor unor modele generale de ordinul al doilea. Astfel, argumentul poate fi reconstruit formal în logica ‘autentică’ de ordinul al doilea, care nu este axiomatizabilă, dar nu poate fi întotdeauna transpus în logica axiomatizabilă corespunzătoare modelelor generale de ordinul al doilea. Într-un cuvânt, incompletitudinea modală este văzută ca un aspect al incompletitudinii logicii clasice de ordinul al doilea.

Deoarece logica de ordinul al doilea joacă un rol crucial în explicaţia mea, obiecţiile lui Quine la adresa acesteia sunt examinate amănunţit. Împotriva lui Quine, arăt că logica de ordinul al doilea poate fi apărată cu succes ca fiind o logică autentică şi nu o ‘teorie a mulţimilor în blană de oaie’, dacă se ţine seama aşa cum se cuvine de distincţia dintre noţiunea logică (fregeana) de mulţime, care face obiectul logicii de ordinul al doilea, şi noţiunea iterativă (cumulativă) de mulţime, care-şi află locul potrivit în teoria mulţimilor.

 

b. Fragmentarea sensului. Neo-fregeanism şi neo-russellianism în semantica atribuirii de atitudini propoziţionale şi a referinţei directe este o cercetare a unei probleme care apare la intersecţia filosofiei limbajului cu filosofia minţii, anume cum referă termenii singulari (în mod deosebit numele) în contextele indirecte (opace) ale atribuirii de opinii. Această cercetare va lua forma unei monografii, care este în lucru, şi care va fi finalizată şi publicată în a doua parte a anului 2004. În monografie, argumentez, contrar multor teoreticieni ai referinţei directe, că o versiune modificată şi moderată a unei semantici neo-fregeene este compatibilă cu intuiţiile noastre naive pre-fregeene despre caracterul direct referenţial al numelor şi indexicalilor în contexte opace şi că, mai ales, o teorie semantică neo-fregeană este cea mai bună teorie care poate explica (i) în ce constă caracterul informativ al propoziţiilor de identitate în care apar nume codesignative şi (ii) eşecul substituirii identicilor în contexte opace (caracterul falacios al aplicării regulii eliminării identităţii în astfel de contexte).

c. În studiul ‘Should Modal Operators Be Interpreted As Quantifiers over Possible Worlds?’ (a cărui traducere românească ‘Modalităţi şi cuantificatori’ este inclusă în colecţia de studii personale Explorări logico-filosofice, predată Editurii ‘Humanitas’, în curs de apariţie în primul trimestru al anului 2004) urmăresc două obiective principale. (i) Prezint contribuţiile semnificative actuale pentru semantica şi metafizica modalităţilor, folosindu-mă de o clasificare dublă: cuantificaţionalism vs. modalism (privitor la caracterul derivat sau primitiv al modalităţilor) şi actualism vs. posibilism (privitor la ‘natura’ lumilor posibile şi a posibililor neactualizaţi). (ii) Definesc o temă de cercetare (la care lucrez în prezent), prin care urmăresc să dezvolt o concepţie metafizică anti-realistă cu privire la construcţia lumilor posibile, care să nu ne impiedice, totuşi, să folosim ‘lumile posibile’ pentru scopurile metamatematicii şi metalogicii modalitatilor.

 

Domenii de competenţă, predare şi interes

Logică filosofică, Logică simbolică şi matematică, Filosofia limbajului, Metafizica modalităţilor, Epistemologie, Filosofia minţii şi a conştiinţei.

 

Limbi străine cunoscute

            Engleză: citit – foarte bine; vorbit – foarte bine; scris – foarte bine.

Franceză: citit – bine; vorbit – satisfăcător; scris – slab.

Germană: citit – slab; vorbit – nu; scris – nu.

 

 

Afilieri profesionale

Membru în Asociaţia Română de Filosofie Analitică.

Preşedintele Comisiei de Ştiinţe Cognitive a Academiei Române.

Membru în board-ul ştiinţific al New Europe College.

Membru în Asociaţia Europeană de Filosofie Analitică

Membru al The American Philosophical Association.

Membru al The Association for Symbolic Logic.

Membru al Advanced Reasoning Forum.